CAPITOLUL XII
PENTRU DRAGOSTE
1) Un batran s-a bolnavit la Schit si poftea sa manance paine proaspata.
Auzindu-l unul din fratii cei nevoitori, a luat cojocul si in el paini uscate
si s-a dus in Egipt. Si schimband painile, a dus batranului. Vazandu-le ei
calde s-au minunat. Batranul insa nu voia sa guste, zicand ca sangele fratelui
lui este. Si l-au rugat batranii zicand : pentru Domnul mananca, sa nu se faca
jertfa Domnului desarta ! Si fiind rugat, a mancat.
2) Un pustnic afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat
lui Dumnezeu sa se mute la dansul dracul si acela sa se slobozeasca. L-a
ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul
acela. Iar pustnicul fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si
rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si
de la dansul dracul.
3) Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era intr-o chilie departe cu
zece mile. Deci, i-a zis lui gandul : cheama-l pe fratele sa vina sa ia painea.
Si iarasi a socotit : de ce pentru paine sa supar eu pe fratele sa vina zece
mile ? Mai vartos sa o duc eu. Si luand-o, a plecat la el, dar mergand, s-a
lovit cu piciorul de o piatra si ranindu-i-se degetul, curgea sange mult. De
durere a inceput sa planga. Atunci indata a venit la el ingerul, zicand : de ce
plangi ? Iar el aratandu-i rana, a zis : pentru aceasta plang. Zis-a ingerul :
nu plange pentru aceasta, ca pasii tai pe care ii faci, pentru Domnul se numara
si spre marea rasplatire inaintea fetei lui Dumnezeu se vad. Atunci multumind
pustnicul lui Dumnezeu, calatorea bucurandu-se. Si venind la fratele, i-a adus
painile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si dandu-i painea,
s-a intors. A doua zi luand iarasi paine, a plecat la alt monah sa o duca. Si
s-a intamplat de venea si acela la el si s-au intilnit pe cale amandoi. Astfel
a zis cel ce mergea, catre cel ce venea : o comoara avem si ai cautat sa mi-o
furi ? Si el a zis lui : au doara usa cea stramta numai pe tine te incape ?
Lasa-ne si pe noi sa venim impreuna cu tine. Si indata vorbind ei, li s-a
aratat ingerul Domnului si le-a zis, prigonirea aceasta a voastra s-a suit la
Dumnezeu ca un miros de buna mireasma !
4) Zis-a un batran oarecare : mai mare dragoste decat aceasta nu este, a-si
pune cineva viata pentru fratele sau. Iar cel ce aude de la cineva din frati
cuvinte de ocara asupra lui si ar putea sa-i zica si el asa, si nu-i zice, ci
se sileste sa-i rabde vitejeste si sa nu-i rasplateasca raul cu rau, unul ca
acela isi pune sufletul si viata pentru fratele sau.
5) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, sunt doi
frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste cu mare
infranare toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt
slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru
dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu ? Raspuns-a
batranul : cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si
posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar
spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.
6) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte,
acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga
darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui
batranul, zicand : fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea
desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindea
s-a stins dragostea intre preoti fiecare il trage in jos pe fratele sau, si
pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de
demult.
7) Zis-a un batran oarecare : parintii nostri cei de demult aveau obicei : care
erau mai batrani, cercetati pururea pe cei mai tineri, mergeau la chilia lor si
luau seama cum petrec la chilii, cu ce se indeletnicesc si cum isi pazesc
pravila, rugaciunea si datoria lor. Si luau seama, daca nu cumva au oarecare
mandrie si parere intru ei, parandu-li-se ca fac lucruri bune si placute lui
Dumnezeu, prin care se socotesc a fi vrednici de toata sfintenia si darurile
lui Dumnezeu. Sau daca nu cumva li se arata lor ceva vedenie si naluciri
desarte in visuri sau aievea si parandu-li-se lor ca sunt lucruri dumnezeiesti
si ingeresti, se incred acelora, si se biruiesc de trandavie si lenevie si
nu-si pazesc randuiala dupa datoria lor : pravila, rugaciunea, lucrul mainilor.
Sau de sunt cumva surpati de ganduri rele si necuvioase, sau de spurcata pofta
si razboiul curviei. Pentru acestea parintii cei mai batrani pururea cercetau
si ispiteau pe fratii cei mai tineri si-i invatau din sfintele si
dumnezeiestile Scripturi si-i intareau spre buna nevointa. Fratii cei mai
tineri mergeau adesea la parintii cei mai batrani cu cuvioasa smerenie si
plecaciune si isi aratau patimile, gandurile si cugetele lor si-i intrebau, ce
se cade a face ca sa fie placuti lui Dumnezeu si sa-si mantuiasca sufletele.
Iar Domnul, vazand cuvioasa smerenie si plecaciune ale celor tineri catre cei
batrani si dragostea celor batrani catre cei tineri, le da lor indestulat darul
Sau in inimile lor si cuvantul Sau in gandurile batranilor. Cand mergeau fratii
cei mai tineri la parintii cei mai batrani, cu smerenie si plecaciune se
jeluiau de neputintele si patimile si supararile lor si-i intrebau ce vor face
pentru folosul si mantuirea sufletului lor. Atunci batranii deschizandu-si
gurile, le da Dumnezeu cuvant si indata stiau ce vor zice si ce vor raspunde
fratilor celor ce ii intrebau, ca sa-i foloseasca si indata ii foloseau. Si de
era fratele cat de cazut si deznadajduit, daca mergea la vreun parinte si ii
spunea caderea si scarba sa, batranul indata il ridica si il mangaia. Si asa
unii pe altii se intareau, se imbarbatau si se indemnau spre nevointa
mantuirii. Iar acum a inceput sa se stinga si sa se raceasca dragostea dintre
frati, caci parintii cei mai batrani n-au parinteasca iubire catre fratii cei
mai tineri, nici purtare de grija pentru cercetarea, invatatura, indemnarea si
mantuirea lor, ci fiecare numai pentru sine se ingrijeste, iar pentru
povatuirea si indreptarea fratelui sau nici nu gandeste. Fratii cei mai tineri
n-au cuvioasa smerenie si plecaciune catre parintii cei mai batrani, nici nu
merg la dansii sa-si arate lor patimile, neputintele si supararile si sa-i
intrebe cuvant de folosul mantuirii, ci fiecare se socoteste pe sine a fi
indestulat cu stiinta, priceperea si intelepciunea sa. Pentru aceea, Dumnezeu
vazand atata mandrie, neiubire si nebagare de seama intre frati, a inceput a
ridica si a lua darul Sau dintre frati si cuvantul Sau cel de invatatura
folositoare din gurile batranilor atat de mult, incat de ar si merge cineva la
vreun cuvant pentru folosul mantuirii, el nu stie ce sa raspunda ca sa-l
foloseasca pe fratele. Cuvantul lui Dumnezeu s-a luat din gura batranilor. Si
asa, fratilor, cei ce voiti sa va folsiti si sa va mantuiti sufletele cu acest
parintesc si smerit cin calugaresc, pe care l-ati iubit si l-ati primit si in
care v-ati imbracat, desteptati-va si luati seama, cercati-va pururea si va
ispititi si vedeti, oare mergeti pe urmele si calea fratilor prea cuviosilor
parintilor nostri celor mai dinainte, al caror cin si oranduiala ati primit,
sau pe alt drum, intr-alta parte rataciti si mergeti. Si cunoscand fiecare
ratacirea sa din urma si calea prea cuviosilor parinti, indata sa va intoarceti
la calea si obiceiurile prea cuviosilor si fericitilor parinti si asa Dumnezeu
iaraasi va va da indestulat darul Sau in inimile voastre si cuvantul Sau in
gurile batranilor vostri, asemenea parintilor nostri celor dinainte. Si va veti
invata si va veti indrepta, povatuindu-va si folosindu-va unul pe altui si va
veti mantui toti si nici unul din voi nu va pieri. Iar de nu veti urma prea
cuviosilor parinti celor mai dinainte si nu veti pazi obiceiurile, randuiala si
invataturile lor, sa stiti ca in zadar ati primit si purtati cinul si
oranduiala calugareasca si traiti prin manastiri si prin pustii, neavand
rabdare, smerenie si dragoste frateasca. In zadar este tacerea voastra si
pravila si citirea voastra cea multa, in care va nadajduiti si va pare ca va va
mantui. In zadar este rugaciunea voastra cea intru multa vorba si postul si
infranarea voastra. Acestea nimic nu va vor folosi voua, caci cu toate acestea,
in pieirea vesnica veti merge de nu veti urma sfintilor parinti si obiceiurilor
si oranduielilor lor cu rabdare, smerenie si dragoste frateasca. Sa stiti, ca
alt drum si alt chip nu este calugarului, decat numai drumul sfintilor prea
cuviosilor parinti al caror chip si cin il purtati.
8) Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip
este, parinte, dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul,
zicand : dragostea de frati, aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa
inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales pe cei mai tanar si de curand
calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune, folositoare si placute
lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa cercetezi
pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca
si acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca,
aceasta este : a nu purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si
povatuirea celor mai tineri spre calea mantuirii si spre faptele cele bune si
folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel
scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain, a nu cerceta pe
cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea,
este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati,
pentru care Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai
cinului si numelui calugaresc.
9) Zis-a un batran oarecare : fiilor, eu niciodata, din tineretile mele, n-am
vrut sa ma folosesc numai pe mine, iar pe fratele meu sa-l las nefolosit.
Totdeauna m-am silit dupa putinta mea, ca sa-l folosesc pe fratele meu intai si
apoi pe mine, stiind ca folosul fratelui meu este roada mea.
10) Un frate oarecare, foarte cucernic si iubitor de Dumnezeu, avea mare
dragoste catre un sihastru iscusit. Odata mergand dupa obiceiul sau la acel
sihastru, ( precum de multe ori mergea la dansul pentru cercetarea si dragostea
frateasca ), l-a aflat pe el mort. Cercetandu-i el hainele, a gasit intr-insele
opt galbeni de aur, pe care vazandu-i, se mira si luandu-i a inceput sa planga
si sa se tanguiasca cu amar, socotind ca se va fi maniat Dumnezeu pe acel
batran pentru acei bani si-l va fi pedepsit. Si asa plangand si tanguindu-se,
s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i descopere si sa-i arate lui un semn. Rugandu-se
el, i s-a aratat ingerul Domnului si i-a grait, zicand : ce-ti este tie de
plangi asa pe acest sihastru ? Zis-a lui fratele : plang, caci iata, am gasit
la dansul opt galbeni, pentru care mi se pare ca se va fi scarbit Dumnezeu de
dansul si-l va fi trimis la pedeapsa de vreme ce sihastrilor traind in pustie,
nu li se cade sa stranga si sa tina la sine bani, ca nu le sunt trebuitori.
Raspuns-a ingerul : de voiesti ca sa te instiintez de aceasta, adu-ti aminte de
milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui de oameni, ca de ar fi toti cu totut
desavarsiti, unde s-ar arata milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui ? Acestea
zicand ingerul, s-a facut nevazut. Iar fratele a cunoscut prin aceasta ca a
dobandit iertare sihastrul si s-a mangaiat, multumind lui Dumnezeu pentru
negraita iubire de oameni si asa, ingropand trupul batranului, a mers la chilia
sa.
11) Ziceau batranii ca ceea ce este al aproapelui trebuie fiecare sa simta si
sa patimeasca impreuna cu el intru toate, sa se bucure impreuna si sa planga
impreuna. Si asa sa se afle, ca si cum ar fi purtat trupul aceluia, precum este
scris : un trup suntem intru Hristos. Si iarasi : a celor ce au crezut, inima
era una singura.
12) Povestit-a un batran : patru batrani s-au prins intre dansii sa traiasca
intr-un suflet impreuna in veacul acesta si iarasi impreuna sa se afle in
ceruri, crezand cuvantul stapanesc ce zice : daca doi din voi se vor uni pe
pamani pentru tot lucrul ce il vor cere, va fi lor de la Tatal Meu care este in
ceruri. Deci trei dintre dansii petrecand in nevointa, se linisteau in pustie.
Iar celalalt le slujea la trebuinitele lor. S-a intamplat ca doi s-au sfarsit
in Hrisfos si s-au dus la loc de odihna, iar doi au ramas pe pamant, slujitorul
adica si unul din cei ce se linisteau. Si din zavistia vrajmasului, slujitorul
a cazut in curvie. Si s-a descoperit unuia din batranii cei vazatori cu mintea,
ca cei doi ce s-au savarsit, se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor,
zicand : da ca fratele sa fie mancat de leu, sau alta fiara, ca spalandu-se de
pacat, sa vina in locul acesta in care suntem si sa nu ramana jos unirea
noastra. Si pe cand se intorcea fratele de la ascultarea sa, l-a intalnit un
leu si cauta sa-l omoare dar a cunoscut ce s-a intamplat si cel ce se linistea,
caci i se descoperise lui. De aceea, sta la rugaciune, rugandu-se lui Dumnezeu
pentru fratele si indata a stat leul. Iar cei doi parinti, care acum se
savarsisera, se rugau lui Dumnezeu, zicand : rugamu-ne Tie, Stapane, sa fie mancat
de leu si sa vina impreuna cu noi in fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte,
pe cel ce se roaga Tie pe pamant ! Iar batranul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu
sa fie miluit fratele si sa scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugaciunea lui
si a zis celor ce erau in cer : drept este sa-l ascult pe el, caci voi aici
sunteti intru odihna, izbavindu-va de sudorile si ostenelile vietii, iar acela,
obosit este intru ostenelile trupului si apoi se lupta cu duhurile rautatii.
Drept este aceluia sa-i dau darul. Deci indata s-a departat leul de la frate,
care venind la chilie l-a aflat pe batran inca plangand pentru dansul. Apoi i-a
povestit lui toate cate i s-au intamplat si a marturisit pacatul pe care l-a
facut si cunoscand ca l-a umilit Dumnezeu, s-a pocait si in putina vreme a
venit la masura cea dintai, ostenindu-se impreuna cu el si batranul. Apoi au
adormit si ei si s-a descoperit batranului celui cu mintea vazator, cum, ca
toti patru s-au asezat la un loc, dupa fagaduintele cele nemincinoase ale
Domnului nostru Iisus Hristos.
13) A venit odinioara un frate la un batran si i-a zis : parinte, fratele meu
ma slabanogeste, ducandu-se aici si acolo si ma necajeste. Iar batranul l-a
rugat, zicand : poarta neputinta fratelui tau si Dumnezeu vazand lucrul
rabdarii tale, il intoarce pe el, ca nu este lucru cuviincios sa porti pe
cineva cu asprime, caci drac pe drac nu scoate, ci mai vartos cu bunatatea,
fiindca si Dumnezeul nostru cu binele ii poarta pe oameni. Si a povestit
batranul, zicand : erau in Tebaida doi frati. Unui luptat fiind de razboiul
curviei si stapanit de ganduri, zicea catre celalalt : ma duc in lume. Iar
celalalt plangand, zicea : nu te las, frate, sa mergi in lume si sa-ti pierzi
toate ostenetile tale si fecioria ta. Dar acela nu-l asculta, zicand : nu sed,
de nu ma voi duce. Deci sau vino cu mine si iarasi ma voi intoarce cu tine, sau
slobozeste-ma si voi ramane in lume. Nedumerindu-se fratele, s-a dus la un
batran si i-a povestit lui acestea. Iar batranul i-a zis : du-te cu dansul si
Dumnezeu pentru osteneala ta nu-l va lasa sa cada ! Si sculandu-se au venit in
lume. Dupa ce au ajuns la un sat, vazand Dumnezeu osteneala cea pentru
dragostea fratelui, a ridicat razboiul de la fratele cei ce se lupta si
usurandu-se acela, i-a zis lui : iata, frate, socoteste ca am pacatuit, dar ce
am dobandit din aceasta ? Sa ne intoarcem la chilie. Si s-au intors nevatamati
amandoi.
14) A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila si a povestit
si un lucru ca acesta : erau doi episcopi aproape unul de altul si erau
odinioara suparati unui asupra celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar
celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau celuilalt. Iar cel smerit
auzind aceasta, zicea catre clerul sau : o sa-l biruim cu darui lui Dumnezeu.
Si i-au zis clericii : stapane, cine poate sa-l biruiasca ? Iar el zicea :
rabdati, fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu ! Asadar pandea si cand avea
acela un praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis :
veniti dupa mine si orice ma veti vedea pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l
biruim. Deci mergand dupa dansul isi ziceau : oare ce are sa faca ? Si dupa ce
au venit l-au aflat facand slujba si toata cetatea era adunata acolo. Atunci
episcopul a cazut in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu clerul
sau, zicand : iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem ! Acela
spaimantandu-se de ceea ce a facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima
lui, l-a prins de picioare zicand : tu esti stapan si parinte ! Si de atunci
s-a facut mare dragoste intre dansii. Si zicea cel smerit catre clerul sau : nu
va ziceam voua, fiilor, ca vom birui prin bunatatea lui Dumnezeu ? Deci si voi
cand aveti vrajba cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu darui lui
Dumnezeu.
15) Un frate slujea unui batran bolnav si s-a intamplat de s-a slabanogit
trupul batranului si a scos o buba cu putoare si-i zicea fratelui gandul :
fugi, ca nu poti suferi putoarea aceasta. Iar fratele luand un harb, lua
puroiul bolnavului si ii zicea lui gandul : fugi ! El raspundea gandului : de
voi vrea sa fug, din acesta voi bea. Si iar ii zicea gandul : nici nu fugi,
nici nu bei putoarea aceasta ! Iar fratele se ostenea si rabda slujind
batranului. Si vazand Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe batran.
16) Niste frati din Schit au sezut sa curete funii. Unul dintr-insii bolnav
fiind din pricina nevointei si tusind, scuipa, si fara sa vrea ajungea
scuiparea asupra unui frate si se supara acela de gandul sau sa-i zica
bolnavului : inceteaza sa scuipi asupra mea ! Dar tot el se punea impotriva
gandului, zicand : de voiesti sa mananci din scuipat, zi-i ! Si gandului zicea
: nici mananca, nici nu-i zice !
17) Doi frati erau la chilii si cei care era cel mai batran, il ruga pe cei mai
tanar, zicand : sa petrecem impreuna, frate. Iar el zicea : eu sunt pacatos si
nu pot sa petrec impreuna cu tine, avvo. Acela il ruga pe dansul, zicand : cu
adevarat putem. Si era batranul curat si nu voia sa auda ca fratele are ganduri
de curvie. Deci i-a zis fratele : lasa-ma o saptamana si iarasi vom vorbi ! Si
dupa o saptamana, vrand cel mai tanar sa-l incerce, i-a zis : in mare ispita am
cazut, avvo, saptamana aceasta, ca ducandu-ma in sat pentru o trebuinta, am
cazut cu o femeie. Zis-a lui batranul : este pocainta ? Raspuns-a fratele :
este, cu adevarat. Zis-a batranul : eu port jumatate din pacat si tu cealalta
jumatate. Atunci i-a zis lui fratele : acum putem sa fim impreuna. Si au
petrecut impreuna pana la sfarsitul lor.
18) S-au dus odinioara trei frati la seceris si si-au luat lor saizeci de
masuri de aratura. Unul dintr-insii s-a bolnavit in chiar ziua dintai la chilia
sa. Si a zis unui din doi, celuilalt : iata, frate, vezi ca s-a imbolnavit
fratele nostru ! Sileste-ti tu putin gandul si eu si vom secera partea lui prin
rugaciunile sale ! Dupa ce s-a sfarsit lucrul, vrand sa mearga si sa-si ia
plata l-a chemat pe fratele, zicand : vino, ia-ti plata ta, frate ! Acela a zis
: care plata sa iau, nesecerand ? Iar ei au zis : cu rugaciunile tale am facut
si secerisul tau si vino, ia-ti plata ta ! El insa nu credea. Deci multa
indoiala facandu-se intre dansii, s-au dus sa se judece la un batran mare. Si
i-a zis fratele : parinte, am mers toti trei sa seceram si in ziua cea dintai
m-am imbolnavit si ma silesc fratii pe mine care nici un ceas nu am secerat, sa
iau plata pentru secerisul pe care ei l-au secerat. Si a mai zis : toti trei am
luat saizeci de masuri de aratura sa le seceram. Si de am fi fost toti trei nu
am fi putut sa le seceram, iar cu rugaciunile fratelui amandoi degraba am
savarsit secerisul. Noi ii zicem lui : ia-ti plata ta dar el nu vrea. Iar
batranul auzind, s-a minunat si a zis fratelui celui ce era impreuna cu ei :
suna, sa se adune toti fratii ! Si dupa ce au venit toti, le-a zis lor batranul
: veniti, fratilor, auziti astazi judecata dreapta ! Si le-a vestit lor toate.
Iar ei l-au obligat pe fratele sa-si ia plata si sa faca cu ea ce va voi. Si
s-a dus fratele plangand si mahnit.