CAPITOLUL XVII

PENTRU MILOSTENIE SI PENTRU NEAVEREA LA CARE S-A FAGADUIT MONAHUL

1) Unul a adus bani unui batran si-l ruga sa-i ia, sa-i aiba spre a sa trebuinta. Batranul insa nu i-a primit, zicand ca se indestuleaza cu lucrul mainilor sale. Iar acesta, rugandu-l sa-i primeasca macar pentru trebuinta saracilor, a raspuns batranul : acest lucru este o indoita rusine, frate, ca cele ce nu-mi trebuiesc primesc si cele straine dand, ma mandresc in desert.

2) Zis-a un batran : de vei da milostenie si se va necaji gandul tau ca ai dat mult, sa nu iei aminte la gand, ca este de la satana ! Insa pe cat poti, cu saracie si cu smerenie petrece-ti viata, ca tu mai vartos sa ai trebuinta a lua milostenie totdeauna. Ca cel ce da se bucura, socotind ca bun lucru face iar cel ce nu are ci petrece intru saracie, la mare smerenie ajunge socotind ca nici un bine nu face, nici nu da cuiva ceva, ci mai vartos el are trebuinta de milostenie. Asa au trait parintii nostri, asa l-a aflat pe Dumnezeu parintele nostru Arsenie.

3) A venit odinioara la Rait un om bogat, strain, si a dat fratilor milostenie cate un ban. Asemenea a trimis si unui sihastru, care sedea intr-o chilie. Si in noaptea aceea a vazut batranul o tarina plina de maracini si pe unul care ii zicea : iesi, secera in tarina celui ce ti-a dat milostenie ! Dimineata a trimis sihastrul de l-a chemat pe iubitorul de Hristos, cel ce i-a trimis banul si i l-a dat inapoi, zicand : primeste-ti, frate, banul ca nu pot sa secer maracini straini ! O, de as fi putut sa-i smulg pe ai mei !

4) A zis un batran : nevoitorii cei desavarsiti nu primesc degraba lucru de la cineva, iar cei de mijloc nu zic cuiva sa le dea lor ceva. Daca cineva singur le va da, primesc cele trimise, ca de la Dumnezeu. Iar daca vreunul este foarte bolnav, sa ceara trebuinta sa cu multa smerenie, prihanindu-se insa pe sine totdeauna.

5) Am auzit despre un frate sarac si lipsit, ca de ii aducea cineva bucatele de trebuinta, le primea. Iar dupa aceea, de s-ar fi intamplat si altul sa-i aduca ceva, nu primea, zicandu-i : acum m-a hranit Domnul meu !

6) A venit un strain, aducand cu sine mult aur la Schit si-l ruga pe preot, sa-l dea fratilor. Iar preotul a zis : nu au fratii trebuinta. Si mult fiind silit, a pus aurul intr-o cosnita si l-a pus la usa bisericii. Deci venind fratii, le-a zis lor preotul : cel ce are trebuinta, sa ia ! Dar nimeni nu s-a atins. Iar unii nici n-au privit la aur. Si zicea preotul catre cel ce a adus aurul : Dumnezeu a primit dragostea ta. Ia-l si mergi de-l da saracilor ! Si folosindu-se omul, s-a dus.

7) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : voiesti ca sa tin la mine doi bani sub cuvant de boala trupeasca ? Si a raspuns batranul : nu este bine sa tii mai mult decat este trebuinta. Deci de vei tinea acesti doi bani va sta nadejdea ta in ei. Si de se vor pierde doar Dumnezeu poarta grija de tine. Sa aruncam deci la Dansul grija noastra, ca El va purta grija de noi.

8) Au venit unii din elini la Ostrachin, sa dea milostenie si au luat cu dansii pe iconomi sa le arate pe cei ce au trebuinta. Astfel i-au dus la un bubos si i-au dat lui, insa el nu a luat, zicand : iata, ostenindu-ma impletesc aceste cateva smicele de finic si mananc painea mea, agonisind-o dintr-insele si de mai mult nu am trebuinta. Si iarasi s-au dus la chilia unei vaduve, care avea o fata si batand in usa, a auzit fata, fiind inauntru si care purta o haina rupta ce abia ii acoperea partile cele de nevoie ale trupului. Deci, vazand-o iesind afara, i-au dat haine si bani. Dar ea nu a primit zicand : mi-a spus maica astazi ca a gasit de lucru si cu voia lui Dumnezeu, avem hrana noastra. Mama ei era spalatoreasa si se dusese sa lucreze. Cind a venit de la lucru, au rugat-o sa ia dar si ea n-a vrut zicand : eu purtator de grija il am pe Dumnezeu si voiti sa-L luati de la mine ? Si auzind, au proslavit pe Dumnezeu.

9) Zis-a un batran : sa nu ai in chilia ta haina spanzurata netrebuincioasa, ca moarte iti este. Caci multi tremura, poate mai drepti fiind decat tine. si tu pacatos fiind, pentru ce sa ai de prisos.

10) Zis-a iarasi : sa nu dobandesti vas de prisos, aflandu-se fara treaba, caci atunci nu mai poarta grija de tine Dumnezeu ! Daca iti va cadea tie de undeva aur, de ai trebuinta de el pentru nevoia ta, adica pentru hrana sau pentru haina, indata cumpara-le ! Dar de nu ai trebuinta, sa nu doarma impreuna cu tine, adica sa nu stea la tine, ci da-l saracilor, mai inainte de a se insera !

11) Zis-a iarasi : vas de argint sau de aur, sa nu pipaie mainile tale in chilia ta, pana la cel mai mic ! Adica nu numai sa cugeti a nu dobandi nimic, si trimis de va fi de la cineva pentru vreo trebuinta, catre tine, un vas ca acesta sa nu-l pipai !

12) Zis-a iarasi : cutit la braul tau sa nu atarni, ca acestea toate opresc de la tine umilinta si plansul. Toate : asternutul tau si vasele tale, incaltamintea si braul, sa fie in asa fel, incat de vor unii sa le fure, sa nu te placa lor sa ia ceva din toate acestea si din cele ce sunt in chilia ta.

13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : spune-mi, parinte, cum ma voi mantui ? Si dezbracandu-se batranul de haina si incingandu-se peste mijloc si spanzurandu-si mainile sale, a zis : asa este dator monahul sa fie, gol de materia lumii si rastignit in ispite.

14) Zis-a un batran : iubeste saracia foarte si sa nu voiesti sa ai lucruri fine in chilia ta ! Caci cand cauta sufletul vreun lucru si nu-l afla, suspina si se smereste si atunci il mangaie Dumnezeu si ii da umilinta. Iar sufletul de va gusta dulceata lui Dumnezeu, uraste pana si insusi trupul sau. Ca de nu va uri omul trupul sau, socotindu-l ca pe un vrajmas potrivnic si cu nimic facandu-i mangaierea lui, afara de trebuinta cea de nevoie, nu va putea candva sa se izbaveasca de cursa diavolului.

15) Povestit-a cineva din parinti, ca era un magistrat trimis cu o solie imparateasca si pe cale a gasit un mort sarac, zacand gol si facandu-i-se mila, a zis slugii sale : ia calul si mergi putin mai inainte ! Acela pogorandu-se s-a dezbracat de una din hainele sale si a pus-o peste mort si s-a dus. Apoi, dupa putin, trimis fiind tot cu o solie si iesind afara din cetate, a cazut de pe cale si i s-a frant piciorul. Si ducandu-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri si doctorii incercau sa-l vindece. Dupa ce au trecut cinci zile, i s-a inegrit piciorul. Si aceasta vazand doctorii, au hotarat sa-i taie a doua zi piciorul, sa nu putrezeasca si trupul. De aceasta instiintandu-se magistratul s-a suparat si plangea de acea primejdie si de mahnire nici nu putea sa doarma, ci in noaptea aceea a ramas treaz. Deci luminand candela, a vazut la miezul noptii ca se pogoara un om pe fereastra cea de sus si vine la dansul, si stand langa dansul, i-a zis : de ce plangi, de ce te scarbesti ? Iar el a raspuns : Doamne, cum sa nu plang, ca mi s-a frant piciorul si maine vin doctorii sa-l taie ? Iar el a zis : arata-mi piciorul tau ! Si aratandu-l, l-a uns cel ce s-a aratat si i-a zis : scoala-te si umbla. Bolnavul insa zicea : Doamne, nu pot ca este frant. Iar el a zis catre dansul : sprijineste-te de mine ! Si sprijindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Apoi a zis iarasi cel ce s-a aratat : iata, te-ai facut sanatos ! Deci culcandu-te, odihneste-te si nu te scarbi ! Vorbindu-i si despre milostenie i-a spus inainte cateva cuvinte, zicand, ca a zis Domnul : fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui ! Si fara de mila este judecata la cel ce nu a facut mila. Si altele ca acestea. Apoi i-a mai zis : mantuieste-te ! Magistratul l-a intrebat : te duci ? Zis-a lui acela : ce mai voiesti, daca te-ai vindecat ? Si iarasi magistratul : pentru Dumnezeu care te-a trimis, spune-mi cine esti ? Raspuns-a cel ce s-a aratat : cauta la mine ! Si dupa ce l-a privit i-a zis : cunosti haina aceasta, pe care o port ? I s-a raspuns : da, Doamne, a mea este ! Si iarasi a zis acela : eu sunt cel pe care l-ai vazut mort, aruncat in drum, si mi-ai aruncat haina ta si acum m-a trimis Dumnezeu sa te vindec. Multumeste deci totdeauna lui Dumnezeu ! Si acestea zicand a iesit prin fereastra prin care a intrat. Iar bolnavul vindecat nu a incetat multumind lui Dumnezeu, dand saracilor din cele ce avea.

16) A adus cineva la un batran bani, zicand : ia-i spre cheltuiala ta, caci ai imbatranit si esti bolnav ! Ca era bubos. Raspuns-a lui batranul : saizeci de ani am in boala aceasta si de nimic nu am fost lipsit, fiindca Dumnezeu imi da si ma hraneste, si tu acum ai venit sa-L ridici pe Hranitorul meu ? Si nu a primit banii.

17) Povestit-au parintii despre un gradinar, ca lucra si toata osteneala lui o da milostenie, tinand numai pentru cheltuiaia. Mai pe urma insa i-a pus in minte satana, zicand : strange-ti niste bani, nu cumva cand vei imbatrani si te vei imbolnavi sa nu ai de cheltuiala ! Si a adunat si a umplut un borcan cu bani dupa care s-a intamplat de s-a imbolnavit si i-a putrezit piciorul si a cheltuit banii la doctori dar nu i-a folosit. Mai pe urma a venit un doctor iscusit si i-a zis : de nu ti se va taia piciorul, tot trupul o sa putrezeasca. Si s-a hotarat sa i se taie piciorul a doua zi. In noaptea aceea venind gradinarul intru siiie si caindu-se pentru ceea ce a facut strangand bani si nadajduind mai mult in ei decat in Dumnezeu care ocarmuieste toate si le hraneste, a suspinat si a zis : adu-ti aminte Doamne, de lucrurile mele cele proaste de mai dinainte, pe care le faceam lucrand si dand fratilor mei, dar mai vartos mai inainte de acestea, adu-ti aminte de bunatatea Ta si de indurarile Tale cele nenumarate si ma milueste dupa mare si bogata mila Ta ! Si acestea zicand el, a statut inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis : unde sunt banii, pe care i-ai strans ? Unde este sfatul, pe care l-ai primit ! Iar el umilindu-se foarte si lacrimand, a zis : gresit-am, Doamne, iarta-ma, ca de acum nu voi mai face aceasta ! Atunci s-a atins ingerul de piciorul lui si indata s-a vindecat. Si sculandu-se dimineata s-a dus sa lucreze. Iar dupa putin timp a venit doctorul sa-i taie piciorul, dupa hotarare si neaflandu-l, intreba de dansul. Si i-au spus lui : azi dimineata s-a dus sa lucreze la tarina. Iar doctorul s-a dus la tarina aceea in care lucra, vrand sa-l vada. Si vazandu-l sapand pamantul, l-a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce l-a vindecat cu proslavire.

18) Un pustnic luptandu-se cu iubirea de argint, lucra mult ostenindu-se foarte si din lucrul mainilor sale a adunat un galben, apoi al doilea, apoi al treilea, apoi s-a silit de a facut cinci. Si dupa ce i-a adunat indata a cazut in boala trupeasca si umflandu-i-se piciorul, s-a umplut de rani. Iar el chemand pe doctori, a cheltuit acei cinci galbeni. Si nevindecandu-se patima ci si mai rea facandu-se, piciorul lui desavarsit putrezind, a venit doctorui si i-a zis ca trebuie sa-i taie piciorul, caci tot trupul sau o sa putrezeasca. Iar el de nevoie s-a plecat a taiere si s-a hotarat a doua zi sa i se taie piciorul. Noaptea plangand si rugandu-se lui Dumnezeu, a venit ingerul la el si i-a zis : mai faci cinci galbeni ? Si ca prin minune l-a apucat ingerul de picior si cu mana stergand rana, indata l-a vindecat si s-a facut nevazut. Atunci bolnavul, venindu-si intru sine si cunoscand ca s-a vindecat, a multumit lui Dumnezeu. Deci, dimineata cand a venit doctorul, dupa hotarare, a batut in usa. Iar el sculandu-se, l-a intarminat. Si vazandu-l doctorul ca umbla, s-a minunat si instiintandu-se de ceea ce s-a petrecut s-a facut crestin, caci era elin.

19) Zis-a un batran : sfintii avand pe Dumnezeu intru sine si pe cele de aici le mostenesc, adica nepatimirea, si pe cele de dincolo, caci si acestea si acelea sunt ale lui Hristos. Iar cei ce il au pe El au si cele ale Lui. Iar cel ce are lumea, adica patimile desi are lumea, nimic nu are, fara numai patimile ce-l stapanesc.

20) Zis-a un iubitor de Hristos, ca dator este cel ce da milostenie, asa sa dea, ca si cum el ar lua. Ca o milostenie ca aceasta il apropie de Dumnezeu.

21) Un iubitor de Hristos mergand pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol si facandu-i-se mila de dansul, i-a daruit lui haina sa. Iar saracul ducandu-se, a vandut-o. Iar acela, instiintandu-se de ceea ce facuse saracul, s-a intristat. In noaptea urmatoare Hristos a stat inaintea lui, in vis, purtand acea haina si aratand-o a zis : nu te scarbi, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat !

22) Un frate foarte cucernic avea mama saraca. Facandu-se foamete mare, a luat paini si mergea sa le duca mamei sale. Si iata un glas s-a facut catre dansul, zicand : tu ingrijesti de maica ta, sau Eu sa ingriiesc ? Fratele cunoscand puterea glasului, s-a aruncat cu fata la pamant rugandu-se si zicand : Tu, Doamne, poarta de grija de noi ! Si sculandu-se s-a intors la chilia sa. Iar a treia zi a venit mama la el, zicand : cutare monah mi-a dat putin grau. Ia-l si fa-ne cateva paini sa ne hranim ! Iar fratele auzind acestea, L-a slavit pe Dumnezeu si cu nadejde intarindu-se, sporea cu darul Lui la toata fapta buna.

23) Era un monah care avea un frate mirean sarac si orice lucra monahui ii da lui si cu cat ii da cu atat mai mult saracea cel ce lua. Iar monahul mergand, a vestit unui batran lucrul acesta. Batranul i-a zis : de vrei sa ma asculti, sa nu-i mai dai, ci zi-i : frate, cand aveam, iti dam tie. Deci si tu, ceea ce poti, din cele ce lucrezi, adu-mi mie ! Si orice va aduce, ia de la dansul ! Si unde stii strain, sau batran sarac, da-le si roaga-i sa faca rugaciune pentru dansul ! Iar fratele mergand, a facut asa. Si venind mireanul, i-a grait lui dupa cuvantul batranului si auzind acela s-a scarbit. Insa in ziua dintai, luand din osteneala lui cateva verdeturi, le-a adus monahului. Acela luandu-le, le-a dat batranilor si i-a rugat sa se roage pentru el. Apoi blagoslovindu-se s-a intors la casa sa. Dupa putin timp iarasi a venit la monah si i-a adus verdeturi si trei paini. Si luandu-le pe acestea monahul, a facut ca si mai inainte si blagoslovindu-se mireanul de batrani, s-a dus. Apoi a venit a treia oara si i-a adus multe bunatati, vin si peste. Si vazand mnonahul, s-a minunat si i-a chemat pe saraci si i-a odihnit. Apoi i-a zis mireanului : nu cumva ai trebuinta de putina paine ? Iar el a raspuns : nu ! Cand luam de la tine ceva, ca focul intra in casa mea si mistuia si lucrul cel mai mic pe care il aveam. Iar de cand nu mai iau de la tine, ma blagosloveste Dumnezeu. Deci mergand fratele, a vestit batranului toate cele ce s-au intamplat. Si i-a zis lui batranul : au nu stii ca lucrul monahului este foc si oriunde intra arde ? Insa aceasta ii este mai de folos lui. Sa faca milostenie din osteneala sa si sa ia rugaciune de la sfinti si asa se blagosloveste.

24) Povestit-a unul din parinti ca a fost un batran care se invrednicise de mari daruri de la Dumnezeu si era vestit pentru viata lui cea cu fapte bune. Si a ajuns numele lui pana la imparat si a trimis imparatul de l-a chemat ca sa se invredniceasca de rugaciunile lui. Deci vorbind cu el si folosindu-se, i-a adus aur iar el l-a primit si intorcandu-se la ale sale, a inceput a agonisi tarina si alta avere. Tot asa, dupa obicei i-au adus lui un indracit si a zis dracului batranul : iesi din zidirea lui Dumnezeu ! lar dracul a zis : nu te ascult pe tine ? Zis-a batranul : pentru ce ? Dracul i-a raspuns : pentru ca te-ai facut ca unul din noi, lasand grija cea catre Dumnezeu si indeletnicindu-te cu grija pamanteasca.