CAPITOLUL XVIII

PENTRU INDELUNGA RABDARE SI NEPOMENIREA DE RAU

1) Un sihastru s-a facut episcop. Acesta pentru evlavie si liniste nu certa pe nimeni, suferind cu indelunga rabdare greselile fiecaruia. Dar iconomul lui nu ocarmuia lucrurile bisericesti cum se cadea. Si i-au zis unii episcopului : pentru ce nu-l certi pe iconom caci se poarta cu asa defaimare ? Iar acela a lasat certarea pe a doua zi. In ziua urmatoare au venit la dansul cei ce l-au prihanit pe iconom. Iar episcopul afland, s-a ascuns intr-un loc. Dupa ce l-au cautat mult, abia l-au aflat si i-au zis : pentru ce te-ai ascuns de noi ? Iar el a zis : pentru ca cele ce am savarsit in saizeci de ani, rugandu-ma lui Dumnezeu, voi voiti sa le jefuiti in doua zile.

2) A zis un batran : patimile de care sunt cuprinsi oamenii afara de fire, elinii le faceau dumnezei si li se inchinau lor, iar pe cei ce nu voiau sa se inchine, ii chinuiau, ii omorau si ii faceau fara voie, mucenici. Deci si noi daca ne supunem patimilor, cu nimic nu ne deosebim de inchinatorii la idoli. Caci cel ce este biruit de iuteala si de manie si nu-si taie turbarea patimii, se leapada de Iisus si are intru sine pe Marte ca dumnezeu si se inchina idolului turbarii, ca si elinii. Iar iubitorul de argint, cel ce-si inchide milostivirea sa spre fratele sau si nu-l miluieste pe vecinul, este tot inchinator la idoli, cinstind idolul lui Mercur si slujeste fapturii, iar nu Facatorului. Aceasta se intampla si la celelalte patimi, caci de orice patima este biruit, el se face rob, dupa cuvantul apostolului, care a numit iubirea de argint a doua inchinare la idoli. Iar cel ce a biruit acestea si le-a gonit de la sine sau s-a infranat dumnezeilor celor multi s-a si facut mucenic fara sange.

3) Povestit-au unii din parinti despre un batran mare ca de venea cineva sa-l intrebe vreun cuvant, ii zicea : iata, eu iau fata lui Dumnezeu si sed pe scaunul Judecatii ! Ce voiesti dar sa-ti fac ? De vei zice : miluieste-ma, iti zice tie Dumnezeu : miluieste si tu pe fratele tau ! Iar de vei zice : iarta-ma, iti zice tie : iarta si tu vecinului tau ! Este oare nedreptate la Dumnezeu ? Sa nu fie ! Deci, de voim sa ne mantuim, de noi atarna mantuirea noastra.

4) Un frate din Libia a venit la avva Siluan in muntele Panefo si i-a zis : parinte, am un vrajmas care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si de multe ori m-a vrajmasit. Iar acum a pornit si oameni otravitori, sa ma omoare si as vrea sa-l dau in judecata. Zis-a lui batranul : precum te impaci, fiule, fa ! Zis-a fratele : cu adevarat, parinte, de va fi pedepsit, ii va fi de folos sufletului. Raspuns-a batranul : cum socotesti, fiule, fa ! Si a zis fratele : scoala-te, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la dregator ! Deci, sculandu-se si rugandu-se amandoi, cand a venit sa zica : si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresititor nostri, a zis batranul : si nu ne ierta noua gresalele noastre caci nici noi nu iertam gresitilor nostri ! Apoi a zis batranului fratele : nu asa, parinte ! Iar batranul a zis : ba asa, fiule ! Caci cu adevarat de vei voi sa mergi la dregator, sa-ti faca tie dreptate, Siluan alta rugaciune nu-ti va face tie. Si punand fratele metanie, l-a iertat pe vrajmasul sau.

5) Unul vazand pe un iubitor de osteneli purtand un mort pe pat, i-a zis : pe cei morti ii porti ? Mergi de poarta pe cei vii !

6) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : voiesc sa marturisesc pentru Dumnezeu. Si i-a zis lui batranul : daca in vreme de nevoie, isi va suferi cineva vecinul, este intocmai cu cuptorul celor trei tineri din Babilon.

7) Zis-a un batran : de se va intampla intre tine si altul cuvant de scarba si va tagadui cuvantul, nu-l atata zicand ca ai spus. Fiindca se intoarce si zice : asa am zis si ce ? Si se face mare vrajba. Ci si tu lasa cuvantul si se face mare pace.

8) Zis-a fericitul Zosima : ce lucru greu este acesta, adica lasand cineva impatimirea pentru lucrurile veacului acestuia si cearta cu oamenii pentru dansele, sa se imbogateasca numai in Dumnezeu si sa nadajduiasca la Cel ce l-a facut si il ocarmuieste si sa pofteasca Imparatia Lui. Acesta nu are nici o greutate, ca obisnuim si de frica marii, sau de navalirea talharilor, pe toate cele ce le avem sa le defaimam si lucrurile noastre fara de preget sa le aruncam, ca sa ne scapam aceasta putina viata, pe care dupa putin si nevrand noi, o va risipi moartea. Si spre intarirea celor zise, povestea o istorisire ca aceasta, pe care o auzise de la altii. Deci a zis : odinioara un lucrator de pietre, un giuvaiergiu, avand pietre scumpe si margaritare, s-a suit intr-o corabie cu copii sai, vrand sa se duca la un targ sa negutatoreasca. Deci, s-a intamplat sa aiba el prieten pe un tanar din oamenii corabiei, care ii slujea la trebuintele cele de nevoie si manca cu el la masa. Intr-una din zile i-a auzit tanarul acela pe corabieri soptind intre dansii si vrand sa-l arunce pe giuvaiergiu in mare si sa-i ia pietrele si toate cate avea. Si auzind, s-a intristat. Deci, venind tanarul sa faca obisnuita slujba si vazandu-l giuvaiergiul trist si mahnit, l-a intrebat de pricina posomorarii. Atunci el la inceput nimic nu i-a raspuns, pazind sa-i spuna in alta vreme ceea ce a auzit. Dar fiindca acela sta cerand sa-i arate pricma mahnirii, tanarul suspinand si lacrimand, i-a vestit lui sfatul pe care il cunoscuse, cum adica se sfatuisera corabierii pentru dansul. Iar el gandindu-se putin, chema copiii si le-a poruncit sa faca fara preget cele ce le va porunci. Intinzand un cearceaf le-a poruncit sa aduca vasele in care erau pietrele si margaritarele. Si aducandu-le, le-a deschis, a scos toate pietrele si margritarele si le-a intins pe cearceaf zicand : pentru acestea ma lupt eu cu marea, primejduindu-ma si duc o astfel de viata. Dupa putin murind eu, am sa le las in lumea aceasta si nimic nu iau cu mine. Aruncati-le in mare ! Si indata apucand el de cearceaf impreuna cu copiii, le-au aruncat pe toate in noian. Iar corabierii vazand s-au spaimantat si au stricat sfatul planuit asupra lui. Sa socotim dar, fratilor, ca atunci cand s-a pornit gandul lui, macar ca era om prost si mirean, indata a stricat impatimirea si s-a facut filosof in lucru si in cuvinte si aceasta ca sa dobandeasca aceasta putina si vremelnica viata. Povestit-a acelasi parinte, ca odata a poruncit unui copist bun, sa-i scrie niste carti. Dupa ce le-a savarsit, trimitand i-a spus ca sunt gata si orice va socoti, va trimite si sa le ia. Iar un frate instiintandu-se de aceasta, mergand ca din partea sa catre acel copist si dand plata ce a socotit, a luat cartile. Eu insa nestiind ce s-a facut, a zis batranul, am trimis un frate din cei ce erau cu mine, cu scrisori si cu plata ca sa le ia. Dupa ce a mers fratele si a inteles copistul ca l-a inselat cel ce a luat cartile, tulburandu-se a zis : cu adevarat voi merge si-l voi scarbi pentru ca m-a inselat si a luat cele ce nu erau ale lui. Iar eu aceasta auzind trimitand i-am vestit : stii, fratele meu, cartile pentru aceasta le dobandim, ca sa invatam dintr-insele : dragoste, smerenie, blandete. Iar daca inceputul dobandirii cartilor este vrajba, atunci nu voiesc sa dobandesc carte, sa nu ma cert, caci zice apostolul : sluga Domnului nu trebuie sa se certe.

9) Zis-a un batran ca cel ce se nedreptateste de buna voie si il iarta pe aproapele, fireste ca este al lui Iisus. Iar cel ce nici nu nedreptateste, nici se nedreptateste, fireste ca este al lui Adam. Iar cel ce nedreptateste, sau dobanzi cere, sau inseala, fireste ca este al diavolului.

10) Au venit odata la un batran talharii si i-au zis : am venit sa luam toate cele ce se afla in chilia ta. Iar el le-a raspuns : cat va place, fiilor, luati ! Si au luat toate cate au aflat in chilie si s-au dus. Dar au uitat un saculet care era spanzurat intr-un colt. Atunci batranul luand saculetul a alergat dupa ei strigand si zicand : fiilor, luati ce ati uitat in chilia voastra ! Iar aceia spaimantandu-se pentru nerautatea batranului, i-au adus inapoi in chilie toate cate au luat. Si s-au pocait, zicand intre dansii : cu adevarat, omul lui Dumnezeu este acesta.

11) Alt batran avand trebuinta de o haina, s-a dus in targ si a cumparat una, care costa putini bani. Luand el haina, a pus-o si a sezut pe ea. Si dand pretul vanzatorului, numara banii pe lespedea ce era acolo. Iar cineva venind prin spatele lui, tragea haina, vrand sa o ia pe sub ascuns. Simtind batranul ca oarecine trage haina, s-a usurat pe sine, intinzandu-se oarecum spre locul acela unde numara banii, pana cand cel ce tragea haina a luat-o si s-a dus. Si asa batranul platind tot pretul s-a dus neluand nimic.

12) Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a dus la dansii un batran, ca sa-i cerce si a luat un toiag si a inceput a sfarama verdeturile unuia. Fratele vazand, s-a ascuns pana ce le-a sfaramat pe toate. Dupa ce a ramas o radacina, i-a zis batranului : parinte, de voiesti, las-o pe aceasta sa o fierb si sa gustam impreuna. Atunci a pus batranul metanie fratelui, zicand : pentru nerautatea ta, se odihneste Duhul Sfant peste tine, frate.

13) Un frate a facut o cheie si deschidea chilia unuia din batrani si ii lua banisorii. Iar batranul a scris o hartie, zicand : iubite frate, oricare vei fi, fii bun si-mi lasa jumatate spre trebuinta mea ! Si facand banisorii doua parti, a pus hartia. Iar acela iarasi intrand si rupand hartia, a luat tot. Dupa doi ani bolnavindu-se el si apropiindu-se de moarte, ii sta sufletul muncindu-se si neiesind. Astfel trimitand l-a chemat pe batran si i-a zis : roaga-te pentru mine, parinte, ca eu am fost cel ce iti furasem banisorii ! Si i-a zis batranul : pentru ce nu ai spus mai degraba ? Si rugandu-se el, indata si-a dat acela duhul.

14) Spuneau parintii despre un frate care locuia langa un mare batran, ca intrand in chilia batranului, fura. Iar batranul vedea si nu-l mustra, ci lucra mai mult, zicand ca poate fratele are trebuinta. Si avea batranul multa stramtorare, cu greu castigandu-si painea, Cand a fost sa moara batranul l-au inconjurat fratii si vazandu-l pe cel ce-l fura, i-a zis : apropie-te de mine si i-a sarutat mainile zicand : multumesc mainilor acestora, ca printr-insele ma duc in Imparatia Cerurilor ! Iar acela, umilindu-se si pocaindu-se, s-a facut si el monah iscusit, din faptele pe care le-a vazut la acel mare batran.

15) A fost un batran iubitor de frati si plin de multa dragoste, nesocotind niciodata raul. Iar un frate furand vase le-a dus si le-a pus la dansul, nestiind nimic batranul despre acel lucru. Dupa vreo cateva zile, s-au gasit vasele acelea si, parat fiind batranul, a pus metanie, zicand : iarta-ma, ca ma pocaiesc ! Dupa putin timp a venit fratele care furase vasele si le pusese la el si i-a facut vorba zicand batranului : tu ai furat vasele ? Si batranul punea metanie fratelui, zicand : iarta-ma ! Inca si altul din frati, de gresea candva si tagaduia, el punea metanie, zicand : iertati-ma ! Atata era de cucernic si de smerit cuviosul, incat nici cu cuvantul nu a ranit candva pe cineva.

16) Povestit-a unul din battrani, ca era un batran betiv si lucra o rogojina in fecare zi pe care o vindea in sat si bea pretul ei. Mai pe urma a venit un frate la darnui si a ramas petrecand cu el si lucra si el in fiecare zi o rogojina, iar batranul o lua si pe aceea si vanzand-o, bea pretul amandorura, fratelui aducandu-i paine seara. Trei ani facand aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. Dupa aceea insa a zis fratele intru sine : iata gol sunt si painea mea cu lipsa o mananc ! Ma voi scula si ma voi duce de aici. Dar iarasi a socotit intru sine, zicand : unde sa ma duc sa sed iarasi, caci eu pentru Dumnezeu sed impreuna. Si indata i s-a aratat lui ingerul, zicand : nicaieri sa nu te duci, ca vin maine la tine. A doua zi l-a rugat fratele pe batranul, zicand : parinte, astazi sa nu mergi nicaieri, ca vin ai mei sa ma ia ! Dupa ce a venit ceasul in care se ducea batranul, i-a zis lui : nu vin astazi, fiule, ca au zabovit. Iar el a zis : cu adevarat, parinte, negresit vin. Si vorbind cu batranul, a adormit. Batranul vazand, a inceput a plange, zicand : vai mie, fiule, ca multi ani am petrecut intru lenevire, iar tu in putina vreme ti-ai mantuit sufletul tau cu rabdare ! Si, de atunci s-a inteteplit si el si s-a facut iscusit.

17) Un batran locuia la chiliile pustnicesti, afara de Alexandria si era batranul foarte iute, putin la suflet si nerabdator. Deci, auzind despre dansul un frate mai tanar, a facut asezamant cu Dumnezeu, zicand : Doamne, pentru toate pacatele pe care le-am facut in lume voi merge si voi petrece cu batranul si-i voi sluji si-l voi odihni. Deci, il ocara batranul ca pe un caine in toate zilele. Dumnezeu vazand smerenia si rabdarea fratelui, dupa sase ani de supunere catre batranul, i-a aratat in somn pe cineva care tinea o hartie mare, jumatate stearsa si jumatate scrisa. Si ii arata fratelui hartia zicand : iata, jumatate din datoriile tale le-a curatit Stapanul Dumnezeu, sileste-te si pentru celelaite ! Si era alt batran duhovnicesc locuind aproape de el, care stia cele despre fratele si auzea totdeauna cum il ocara batranul si-l necajea cu nedreptate si cum acesta ii punea lui metanie iar batranul nu facea pace cu el. Intalnindu-l pe fratele, acest duhovnic batran l-a intrebat : ce este, fiule, cum a trecut ziua de astazi ? Oare am dobandit ceva, oare am sters de pe hartie ceva ? Si daca candva trecea vreo zi in care nu ar fi fost ocarat, sau n-ar fi fost scuipat, sau n-ar fi fost izgonit de batran, se ducea seara la batranul cel de aproape si zicea, plangand : vai mie, parinte, ca rea mi s-a facut mie ziua de astazi, caci nu am dobandit nimic, ci in odihna am petrecut-o. Dupa alti sase ani, a adormit fratele si marturisea batranul cel duhovnicesc, ca l-a vazut pe el stand impreuna cu mucenicii si rugandu-se lui Dumnezeu pentru batranul lui, cu multa indrazneala si zicand : Doamne, precum m-ai miluit pe mine prin acela, miluieste-l si pe el pentru indurarile Tale cele multe si pentru mine robul Tau ! Si dupa patruzeci de zile l-a luat la sine si pe batranul in locul cel de odihna. Iata ce fel de indrazneala dobandesc cei ce pentru Dumnezeu sufera necazurile.

18) Un iubitor de Hristos fiind dat la mucenicie de slujnica sa, cand era dus sa se savarseasca, a vazut-o pe slujnica cea care il daduse si il vanduse. Si luand inelul de aur pe care il purta, i l-a dat ei zicand : multumescu-ti tie, ca de astfel de bunatati mantuitoare mi te-ai facut mie.

19) Doi frati oarecare, in vremea prigoanei fiind prinsi, au fost dusi ca sa marturiseasea si chinuindu-i i-au pus in temnita. Dar din ispita diavoleasca s-a facut intre dansii oarecare prigonire si cearta. Astfel, unul caindu-se, indata a pus metanie fratelui, zicand : poate sa se intample ca maine sa ne savarsim. Sa lasam vrajba ce-o avem unul asupra celuilalt si sa facem binele. Iar celalalt nu se inmuia. Deci, a doua zi adusi fiind iarasi la divan, au fost pusi la chin. Si cel ce nu a primit pocainta, din cea dintai bantuiala s-a biruit. Deci, i-a zis lui dregatorul : pentru ce ieri, atata fiind chinuit, nu te-ai plecat ? Iar el raspunzand, a zis : pentru ca ieri aveam iubire fata de fratele meu si darul lui Dumnezeu ma intarea. Acum tin pomenire de rau catre dansul si pentru aceasta m-am golit de mangaierea si acoperemantul lui Dumnezeu.

20) Zis-a un batran : de vei auzi despre cineva ca te uraste si te ocaraste, trimite-i sau da-i lui putina blagoslovenie dupa puterea ta, ca sa ai indrazneala sa zici in ceasul judecatii : iarta-ne noua Stapane, greselile noastre, precum si noi am iertat gresititor nostri !

21) Un frate calatorind si ratacindu-se, a intrebat pe niste oameni sa-l instiinteze sa cunoasca drumul, iar aceia fiind talhari l-au ratacit in locuri pustii. Si mergand unul dupa dansul sa-l jefuiasca si poruncindu-i sa treaca un sant, acolo unde treceau ei, a napadit un crocodil asupra talharului. Iar fratele vazand fiara ca s-a pornit asupra omului, nu a trecut cu vederea, ci a strigat catre talhar, aratandu-i pornirea fiarei. Fugind acela a multumit fratelui, minunandu-se de dragostea lui.

22) Zis-a un batran : de-ti vei aduce aminte de cel ce te-a necajit sau te-a necinstit sau te-a pagubit, dator esti sa-ti aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos si sa-l ai pe el ca un facator de bine, ca insusi necazul tau insemneaza ca-ti boleste sufletul. Ca de nu boleai, nu patimeai. Deci, dator esti sa multumesti fratelui si sa te rogi pentru dansul, ca prin el cunosti boala ta si vei primi cele de la el ca pe niste doctorii trimise de la Iisus. Iar de te scarbesti asupra fratelui, zici ca si lui Iisus : nu voiesc sa primesc doctoriile tale, ci voiesc sa putrezesx intru ranile mele. Deci, cel ce voieste sa se vindece de ranile cele sufletesti, dator este sa sufere cele ce sint aduse de doctor, in orice chip ar fi. Caci nici celui ce boleste trupeste nu-i pare bine sa se taie sau sa se arda, sau sa aiba curatenie, ci cu greata isi aduce aminte de acestea. Insa incredintat fiind, ca este cu neputinta in alt chip a se izbavi el de boala, decat prin acestea, le sufere cu vitejie, multumind doctorului si stiind ca prin greata se va izbavi din indelungata boala. Fier arzator de bolnavi ai lui Iisus este cel ce te necinsteste sau te ocaraste, dar te izbaveste de slava desarta. Curatenie a lui Iisus este cel ce iti aduce tie paguba sau ocara, dar te izbaveste de lacomie. De fugi de ispita folositoare, fugi de viata vesnica. Caci cine a daruit Sfantului Stefan atata slava, pricinuita lui de cei ce l-au improscat cu pietre, daca nu rabdarea ?

23) A zis un batran : cel ce fura sau cel ce minte sau cel ce face alt pacat, de multe ori indata dupa ce a savarsit pacatul, suspina si se prihaneste pe sine si vine intru pocainta. Cel ce are in suflet pomenire de rau, ori mananca, ori doarme, ori umbla, ca de rugina este ros. Si pacatul totdeauna nedespartit il are si rugaciunea lui devine blestem. Toata osteneala lui este neprimita, chiar de isi va varsa sangele sau pentru Hristos.

24) Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis : parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui. Zis-a lui batranul : asculta-ma fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu deadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima. Deci a facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o catre batranul.

25) A zis unul din parinti : de te va ocari pe tine cineva, blagosIovesie-l ! si de va primi, bine va fi amandorurajar de nu va primi, el va lua de la Dumnezeu ocara si tu blagosiovenie.

26) Zis-a un batran : Crucea lui Hristos o vedem si Patimile Lui le cinstim. Atunci pentru ce nu suferim macar ocara.

27) Doi batrani aveau scarba intre dansii si s-a intamplat de s-a imbolnavit unul dintre ei. Deci, a venit la dansul un frate sa-l viziteze si l-a rugat batranul pe frate, zicand : scarba avem, eu si cutare batran si voim ca sa-l rogi sa ne impacam. Raspuns-a fratele : cum ai poruncit, parinte, eu il voi ruga. Si iesind fratele, socotea intru sine cum sa economiseasea lucrul, caci se temea, ca nu cumva sa nu primeasca batranul rugaciunea sau si mai mare ura se va face. Si dupa iconomia lui Dumnezeu, unul din frati i-a adus lui cinci smochine si cateva dude si luandu-le, fratele le-a dus in chilia sa. Alegand o smochina si cateva dude, le-a dus la batranul catre care avea sa mearga si a zis : avvo, acestea le-a adus unul la cutare batran ce este bolnav si intampinandu-ma acolo mi-a zis : primeste acestea si da-le cutarui batran, iar eu le-am adus la tine. Batranul auzind, a stat uimit multa vreme si a zis : acestea mie mi le-a trimis ? A raspuns fratele : da. Si le-a luat batranul zicind : bine ai venit ! Apoi intorcandu-se fratele la chilia sa, a luat din smochine doua si din dude cateva si le-a dus si celuilalt batran care era bolnav. Si facand metanie lui, a zis : primeste acestea, parinte, caci ti le-a trimis cutare batran. Iar el bucurandu-se a zis : ne-am impacat. Fratele a zis : da, parinte, cu rugaciunile tale. Si a zis batranul : slava lui Dumnezeu ! Si s-au impacat batranii cu darul lui Dumnezeu si cu intelepciunea fratelui, care i-a unit pe ei cu pace, cu trei smochine si cateva dude si nu au cunoscut batranii ce a facut fratele.

28) Era un sihastru cu mare socoteala si dorea sa petreaca la chilii si nu afla chilie. Alt batran instiintandu-se despre sihastrul si avand acolo o chilie desarta l-a rugat pe acela sa sada in acea chilie, pana cand se va afla alta. Acela mergand, a sezut intr-insa. Iar unii din cei ce vietuiau in locul acela veneau la dansul ca la un strain, aducandu-i ceea ce putea fiecare si el luandu-le, ii primea pe dansii. Iar batranul cel ce ii daduse chilia, a inceput a-l zavistui, a-l grai de rau si a zice : eu cati ani am aici de multa nevointa si nimeni nu vine la mine, iar acesta putine zile are si cati vin la dansul ! Si a zis ucenicului sau : mergi si ii zi : du-te de aici, ca imi trebuie chilia ! Iar ucenicul venind la el, a zis : intreaba parintele meu, cum te afli ? El a zis : sa se roage pentru mine, ca mi s-a ingreuiat stomacul. Si intorcandu-se cel ce l-a trimis, a spus : batranul iata cauta alta chilie si se duce. Dupa doua zile, a zis iarasi ucenicului : du-te si ii zi lui, ca de nu se va duce, vin eu si il scot cu toiagul ! Iar fratele mergand iar, a zis catre sihastru : a auzit parintele meu ca esti bolnav si iarasi se mahneste si m-a trimis sa te cercetez. Raspuns-a acela : spune-i ca eu rugaciunile lui sunt sanatos ! Deci a venit la batranul sau si i-a zis : a spus ca pana duminica iese cu voia lui Dumnezeu; iar dupa ce a venit duminica si nu a iesit sihastrul din chilie, luand batranul un toiag s-a dus sa-l bata si sa-l goneasca. La plecare i-a zis ucenicul : merg eu mai inainte, nu cumva sa fie acolo vreunii si se vor sminti. Iar batranul i-a dat voie. Si apucand fratele mai inainte, a zis catre sihastru : parintele meu vine sa te mangaie si sa te ia la chilie. Acesta cum a auzit dragostea batranului, a iesit in intampinarea lui si i-a pus metanie de departe, zicand : eu vin la sfintia ta, nu te supara, parinte ! Iar Dumnezeu vazand lucrarea tanarului, l-a umilit pe batranul si aruncand toiagul a alergat spre inchinarea lui si i s-a inchinat aducandu-l la chilia sa ca pe unul care nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a zis el. Si a zis catre ucenic : nimic nu i-ai spus din cele ce ti-am spus tie ? Acesta a raspuns : nimic. Auzind batranul, foarte s-a bucurat si a cunoscut ca era zavistia vrajmasului. Apoi l-a odihnit pe batranul, dupa care i s-a inchinat ucenicului, zicand : tu sa-mi fii mie parinte si eu tie ucenic, caci prin lucrarea ta s-au mantuit sufletele amandorura.