SFATURI ORTODOXE -- despre dreapta credinta ortodoxa , yoga , vrajitorie , secte , reincarnare , parapsihologie , moarte , suflet radiestezie ,bioenergie ,psihologie. Biserica ortodoxa romana ,calendar crestin ortodox , parintele Cleopa ,vietile sfintilor ,icoane ,biblia, evanghelia ,Dumnezeu ,vocea evangheliei ,masonerie ,casatorie, nunta ,tantra, bivolaru, plante medicinale frumos frumosi frumusete adanc baptist evanghelist musulman viata mp3 mp3 mp3 mp3 reancarnare cornilescu practici adventist adventiste eros tantrice yoghin guru budha krishna natha gregorian india joga swami yogaesoteric vivekananda saraswati alchimia astrologie horoscop korosi baptist evanghelica baptista sfarsitul lumii sutra csoma chat bani taina cununuei curatirea de patimi crestinortodox paginiortodoxe viata sfantul sf. despre Romania predici crestine romaneste textul sfanta scriptura online download biblice spre cer radio crestinism ortodox biserici mp3 muzica bizantina slujbe curatirea patimi crestinism ministru stefan cel mare manastirea putna sihastria sambata manastiri parintele staniloae arsenie boca papacioc cleopa ioanichie sofian iustin parvu paisie petroniu iacov ioan andrei vasile marcu maria marta ioana ion grigorie dimitrie dumitru antonie staret matei nicolae botezatorul parascheva mihail gavriil staniloae maica domnului botezul teologie romania apocalipsa istoria curtea domneasca noul testament domnitori romani eseuri traduceri duhovnici petru voda spiritualitate paraian radiestezie isihastm profilul ortodoxie muntele athos Sfaturi Ortodoxe :: dreapta credinta :: drumul sufletului dupa moarte :: treptele rugaciunii :: despre moarte :: istorisiri ale pustnicilor :: razboiul nevazut :: despre rai :: despre iad :: patericul :: interviuri :: mp3 ::credinta crez scriptura traditie sfant sfanta sfinti sfintenie sfintiti mare mic inalt inaltime adanc adancime avant putere vointa dai iei crez crezi vezi vaz auz auzi simtire pipaire simt simturi simtiri oaspeti ospat evanghelia evanghelii scriptura apostol apostoli apostolic apostolica propavaduire cuvant marire cale drum iesire scop scapare izbavire mantuire mantuit mantuieste iad iadul rai raiul centru monah monahal monahii calugar calugaresc calugari roman romanesc romania romani schit schituri biserici manastiri biserica manastire hram municipiu oras sat judet maica maicii domnului domn dumnezeu dumnezeului treime romane patriarh staret stareta ortodox ortodoxa ortodoxism ortodoxie cer ceruri cruce cruci crucea crucii chilii chilie moarte morti inger ingeri drac draci ingeresc romanesc mortii ingerii spre scop drept dreapta dreptii dreptul antihrist anticrist hristos hristosul apocalipsa botez botezatorul nunta nunti casatorie mire nora soacra femeie mama fiu fiica fecior fecioara nastere nascatoare calendar rugaciune ruga rugaminte raspuns .mp3 mp3 mp3 mpg mpeg divx divx slava sf. sf 2002 ,2000 ,2001, 1999 ,1998, 1997, 1996 ,1995 ,1994 ,1993, iubire ,iubire ,iubirea ,dragoste, dragoste ,dragostea ,agape, agapi ,yoga, horoscop yoga tibet esoteric mason masonic masonerie francmasonerie meditatie mediu fericire nirvana hinduism culte cult secte mahomed profet profeti proroci proroc secta cultul mortilor martiri eroi tragedie drama evreu evrei fericirea fericiri fericirile har dar daruri icoana icoane minune minuni neobisnuit ismail lumina intuneric moaste pom purgatoriu purificare sarbatoare sarbatori bucurie trei munte pisc varf varful circuit traseu excursie viata eliberare libertate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 q w e r t y u i o p a s d f g h j k l z x c v b n m litoral eveniment sport sanatate marfa tren auto baza electro lemn casa case fier beton limba organ madular organ parte fiinta vierme sabie sulita stiinta calculator materie celula organism rau trecatoare trecere traversare contabil muncitor munca suferinta jertfa marire smerenie lumina soare umbra intuneric cer stea stele steaua apa ape uscat pamant romania fauna flora curcubeu floare florii SFATURI ORTODOXE -- despre dreapta credinta ortodoxa , yoga , vrajitorie , parapsihologie , secte , moarte , suflet , masonerie

CAPITOLUL XX

PENTRU LEPADAREA DE LUME SI CUM CA CEL CE SE LEAPADA DE LUME TREBUIE SA SE INSTRAINEZE, SI CARE ESTE INSTRAINAREA CEA ADEVARATA

1) Zis-a un batran : de stie monahul vreun loc care are sporire si pentru trebuintele trupului nu se duce acolo, unul ca acesta nu crede ca este Dumnezeu.

2) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : cum, parinte, neamul nostru nu poate sa stie nevointa parintilor ? Si a raspuns batranul : pentru ca nu-L iubeste pe Dumnezeu, nici nu fuge de oameni, nici nu uraste materia lumii. La omul ce fuge de oameni si de materie, de la sine si vine pocainta si nevointa. Caci precum cel ce voieste sa stinga focul care s-a aprins in holda sa de nu va apuca mai inainte sa taie partea cea din fata focului, nu poate sa-l stinga, asa si omul, de nu se va duce la loc unde cu osteneala sa-si afle painea sa, nu poate sa dobandeasca nevointa. Caci sufletul de nu va vedea, nu va pofti degraba.

3) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : care este lucrul instrainarii ? Si i-a raspuns batranul : stiu un frate instrainat, care s-a aflat la biserica si intamplator s-a facut agapa si a sezut sa manance cu fratii la masa. Iar unul a zis : cine l-a oprit pe acesta ? Si i-au spus fratelui : scoala-te, si du-te afara ! Si el sculandu-se a iesit, iar altii mahnindu-se s-au dus si l-au adus inauntru. Dupa aceea l-au intrebat : oare, ce este in inima ta, ca ai fost scos afara si iarasi ai fost adus inauntru ? Iar el le-a raspuns : m-am gandit in inima mea, ca sunt intocmai ca un caine care, cand este alungat se duce si cand este chemat, vine.

4) Povestit-a unul din parinti : erau doi frati aproape de el, unul strain si altul cunoscut. Si cel strain era putin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte osarduitor. Si s-a intamplat de a murit mai inainte cel strain. Batranul fiind vazator cu mintea, a vazut multime de ingeri, cum ii povatuiau sufletul si daca au ajuns la cer si era aproape sa intre, s-a facut cercetare pentru dansul si a venit glas de sus zicand : vadit este ca era putin trandav dar pentru instrainarea lui, deschideti-i ! Apoi a adormit si cel cunoscut, adica cel de loc si in vremea mortii au venit toate rudeniile lui. Si a vazut batranul ca nu este nici un inger nicaieri si s-a minunat. Atunci, a cazut cu fata la pamant inaintea lui Dumnezeu zicand : Doamne, cum cel strain fiind trandav, a dobandit astfel de slava, iar osarduitorul acesta nu s-a invrednicit de nimic de acest fel ? Si i-a venit glas catre el, zicand : osarduitorul cand era sa moara, a deschis ochii sai si si-a vazut rudeniile plangand si i s-a mangaiat sufletul. Dar cel strain, desi era trandav pe nimeni dintre ai sai n-a vazut si suspinand a plans iar Dumnezeu l-a mangaiat pe el.

5) Un frate instrainandu-se l-a intrebat pe un batran : vreau sa ma duc la ale mele. Si i-a zis lui batranul : aceasta s-o stii, frate, ca venind din lume aici, aveai pe Domnul care te povatuia. Dar de vei intoarce, nui-L vei mai avea.

6) Un frate cerea binecuvantare de la un batran, silindu-se sa mearga in cetate. Iar batranul a zis catre el : nu te sili sa mergi in cetate, ci sileste-te sa fugi de cetate si asa te vei mantui.

7) Doi frati trupesti s-au dus sa locuiasca intr-o manastire, dintre care unui pustnic, iar celalat cu ascultarea si orice si zicea lui parintele, fara iscodire facea. Astfel, si zicea de multe ori : mananca de dimineata, si manca. Si iarasi : nu manca pana seara si nu manca si altele asemenea. Orice si poruncea, cu bucurie implinea. Pentru ascultarea lui , era slavit de toti in manastire. Fratele lui insa, pustnicul, zavistuindu-l, a zis intru sine sa-l incerce pe el de are ascultare. Si mergand la parintele, i-a zis : trimite-l pe fratele impreuna cu mine, sa mergem pentru o trebuinta. Si l-a slobozit pe el avva. Deci, dupa ce au venit ei la rau, in care era multime multa de crocodili, a zis fratelui pustnicul : pogoara-te in rau si treci. Si s-a pogorat si venind crocodilii si lingeau trupul si nu l-au vatamat. Iar pustnicul vazand i-a zis : iesi din rau, si a iesit nevatamat. Asa, calatorind ei au gasit un trup, aruncat pe cale. Si a zis pustnicul : de am fi avut vreo haina veche am fi pus peste dansul. Raspuns-a fratele : mai vartos sa ne rugam, poate va invia. Si au stat la rugaciune si rugandu-se ei a inviat mortul. Si se mandrea pustnicui zicand : pentru pustnicia mea a inviat mortul. Iar Dumnezeu a descoperit parintelui manastirii toate. Si intorcandu-se ei, a zis parintele catre pustnic : fiindca l-ai ispitit asa pe fratele tau la rau, pentru ascultarea lui a inviat mortul.

8) Zis-a un batran : desi s-au ostenit aici sfintii, au luat de acum si partea la odihna. Aceasta o zicea pentru ca erau slobozi de grija lumii.

9) Zis-a un batran : monahul cel ce dupa ce s-a lepadat de lume, se da pe sine iarasi la raspandirea si osteneala acestei ticaloase vieti, la a da si a lua, este asemenea cu un sarac ticalos si lipsit de brana cea de nevoie. Cu aceasta neafland cum sa se hraneasea si sa se imbrace, din multa lenevire se da la somn si se vedea in vis bogat, dezbracat de hainele cele intinate si imbracat in haine stralucite si de bucurie desteptandu-se, afla saracia cea de fata. Asa si monahul care nu se trezeste, ci isi cheltuie zilele in raspandire, batjocorit este de ganduri si inselat de dracii care isi bat joc de el. Ei ii pun in minte ca pentru Dumnezeu este raspandirea si osteneala lui si pentru aceasta va avea plata; unul ca acesta in ceasul departarii sufletului de trup, se afla pe sine gol, sarac si lipsit de toata fapta buna. Abia atunci va intelege de cate bunatati pricinuitoare este trezvia si luarea-aminte de sine, si de cate munci este aducatoare raspandirea vietii acesteia.

10) Zis-a un batran : mai bine este a locui cu trei care se tem de Domnul decat cu multi care nu au frica de Dumnezeu. Caci in zilele cele mai de pe urma la chinovii dintr-o suta abia de se vor afla cativa care se mantuiesc. Iar intre cincizeci nu stiu de se vor afla. Caci toti se vor abate, iubind mesele, imbuibarea pantecelui si iubirea de argint. Asadar, multi sunt chemati, dar putini alesi.

11) Un frate l-a intrebat pe un batran : de voi vedea pe vreunii din cei ce petrec cu mine ca se intorc la lume, cum pot sa nu ma smintesc ? Si i-a raspuns batranul : trebuie sa iei aminte la cainii care vaneaza iepuri : precum acolo unul din caini vazand iepurii, alearga neoprindu-se pana il va ajunge, pe cand ceilalti nu pe iepure, ci numai pe cainele ce alearga vazandu-l alearga si ei pana la un loc. Pe urma, intelegand se intorc inapoi. Insa cel ce a vazut iepurele alearga dupa el si nu inceteaza din alergare pana ce il va ajunge. El nu cauta la cei ce s-au intors inapoi, nici nu se sperie de prapastii si de maracini. Ci numai la acela cautand dupa care alearga. Asa si cel ce-L cauta pe Stapanul Iisus Hristos si se sileste sa-L ajunga, la Cruce neincetat luand aminte, toate le trece cu vederea si paseste peste smintelile pe care le intampina, pana va ajunge pe Cel rastignit si-L va apuca viu si asteptandu-l pe alergator.

12) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum cei ce vietuiesc in lume, trecand cu vederea postul si defaimand rugaciunea, departandu-se de privegheri si de toata mancarea saturandu-se si dupa poftele lor facand de a da si a lua, sl intre dansii mancandu-se si in juraminte cea mai mare parte a zilei cheltuind-o, nu cad, nici nu zic ca au gresit, si nici de la Impartasanie nu se departeaza ? Iar noi monahii de-a pururi suntem in posturi si in privegheri, la culcatul pe jos si la mancarea uscata pironiti, de toata trupeasca odihna lipsiti, plangem, ne caim si zicem ca ne-am prapadit si suntem vinovati de gheena. Atunci batranul suspinand, a zis : frate, nu cad mirenii. Dupa ce au cazut cu cadere strasnica si cumplita, nu se pot scula, nici n-au unde sa cada, caci in caderea cea dintai petrecand ei pentru multa nestiinta, nici nu stiu ca au cazut, si ce grija are diavolul sa se lupte cu cei ce totdeauna zac ? Iar monahii aratati, impotrivindu-se vrajmasului, de-a Pururi se lupta.cu satana. Pentru aceea si biruiesc uneori, iar alteori sunt biruiti si nu inceteaza sa cada si sa se scoale, sa necajeasea si sa fie necajiti, sa loveasca si sa fie loviti, pana ce cu darul lui Dumnezeu il vor birui si slab si neputincios pentru dansii il vor face. Abia atunci desavarsit impacandu-se cu Dumnezeu si dobandind alinarea si bucuria Lui inauntrul lor, totdeauna se odihnesc.

13) Zis-a un batran : un frate era ispitit de un gand noua ani si din evlavie se osandea zicand : mi-am pierdut sufletul. Si aceasta o zicea fiindca se socotea pe sine pricinuitor al ispitei. Mai pe urma ingreuindu-se si deznadajduindu-se precum nu se cuvenea de mantuirea sa, a zis : ma voi duce in lume, de vreme ce m-am prapadit. Iar dupa ce a dat sa se duca, i-a venit un glas pe cale, zicand : cei noua ani, in care ai fost ispitit, cununi ti-au pricinuit tie. Pentru aceea, intoarce-te la locul tau si te vei usura de ganduri. Si intorcandu-se fratele a aflat odihna. De unde intelegem ca razboaiele pricinuiesc cununile.

14) Zis-a un batran : la inceputul lepadarii monahului de lume nu se slobod dracii sa-l ispiteasca pe om cu silnicie, ca nu spaimantandu-se de lucru sa se intoarca la lume degraba. Iar daca va spori cu vremea si cu lucrul monahul, atunci se slobod asupra-i razboaiele poftelor trupesti si ale celorlalte dezmierdari, poate si al maniei, al uraciunii si al celorlalte patimi. Atunci are nevoie omul sa se smereasca si sa planga, osandindu-se si prihanindu-se numai pe sine. Si asa, prin ispite se invata rabdarea iscusita si dreapta socoteala, apoi alearga la Dumnezeu cu lacrimi. Iar unii tulburandu-se de lucrul aeesta si ingreuindu-se de scarba nesuferita, au cazut in adancul deznadajduirii si s-au intors iarasi cu inima in lume, iar unii si cu trupul. Noi insa fratilor, niciodata sa nu deznadajduim sau sa ne imputinam, ci vitejeste si cu indelunga rabdare sa suferim ispitele, multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ni se intampla noua. Caci multumirea catre Dumnezeu risipeste toate mestesugurile vrajmasului.

15) Zis-a un batran : daca atunci cand facem noi cele rele ne iarta Dumnezeu, indelung rabdand, oare nu mult mai mult ne va ajuta noua cand vom voi sa facem cele bune ?

16) Au venit odata sapte frati din Alexandria, la avva Macarie, ispitindu-l si i-au zis : spune-ne noua, parinte, cum sa ne mantuim ? Iar batranul suspinand le-a zis : o, fratilor, fiecare din noi stie cum sa se mantuiasca, dar nu vrem sa ne mantuim. Atunci ei au zis catre dansul : mult dorim sa ne mantuim, dar nu ne lasa gandurile cele rele. Ce vom face ? Iar batranul le-a raspuns : de sunteti monahi ( adica singuratici ), ce cautati cu mirenii, sau pentru ce va duceti unde petrec mirenii ? Cei ce s-au lepadat de lume si s-au imbracat in cinul cel sfant dar petrec intre mireni, se amagesc. Caci, in zadar le este toata osteneala si departe sunt de frica lui Dumnezeu. De la mirean nimic nu dobandim, decat odihna trupeasca. Si unde este odihna trupeasca, acolo frica lui Dumnezeu nu poate locui si mai ales in monah. Monahul pentru aceasta se cheama monah, adica singuratic, pentru ca noaptea si ziua vorbeste cu Dumnezeu si cugeta numai cele ce sunt ale Lui, nimic avand pe pamant. Iar monahul cel ce petrece cu mirenii si zaboveste cu dansii vreodata mai mult decat o zi, sau cel mult doua si asta pentru trebuinta cea de nevoie si pentru ca nu poate sa traiasca altfel, ( adica sa-si vanda lucrul mainilor sale si sa cumpere cele spre trebuinta sa ) trebuie sa se intoarca degraba si sa se intoarca inaintea lui Dumnezeu curat, pentru acele una sau doua zile, pe care le-a facut in lume pentru nevoia firii. Deci, cel ce nu face asa, ci adeseori merge la mireni, nesilindu-l vreo nevoie, sau zaboveste impreuna cu ei, nu este cu adevarat monah, nici nu se va folosi candva, ci necazuri va dobandi din petrecerea cu mirenii. La inceput, cand se apropie de ei, isi infraneaza limba, posteste si se smereste pana ce se va face cunoscut si-i va iesi vestea cum ca cutare monah este robul lui Dumnezeu. Indata satana pune in mintea mirenilor sa-i aduca toata trebuinta de vin si de untdelemn, de aur si de tot felul, zicand despre dansul : Sfantul ! Sfantul ! Iar el auzind cuvantul acela, se trufeste si ineepe sa sada cu ei, mancand si band, odihnindu-se si la cantarea de psalmi sculandu-se unde isi inalta glasul ca sa zica mirenii ca cutare monah canta si privegheaza si sa-l laude. Primind laude, mai mult se trufeste si se inalta. Astfel pleaca de la el cu totul smerenia. Deci, de si va zice cineva vreun cuvant aspru, el raspunde mai aspru. Si asa mania ajutorandu-se de slava desarta, creste in el. Inca si pofta mai tare se aprinde in el vazand adeseori femei si copii sau auzind cuvinte lumesti. Pentru aceea si preacurveste in toate zilele si nu simte, caci se zice : tot cel ce cauta la femeie spre a o pofti a preacurvit cu ea in inima sa. Se mai ispiteste sa adune cele de trebuinta peste an, pentru sine si pentru cei ce vin la el, dupa care le indoieste spre mai multa paruta odihna a celor ce vin la el. Si din aceasta pricina aduna aur si argint. Deci nu inceteaza a adauga la rautatile sale, pana ce dracii il vor amagi desavarsit, departartandu-l de la Dumnezeu si aruncandu-l in prapastia iubirii de argint. Caci iubirea de argint este radacina a tuturor rautatilor, precum a zis apostolul. Si pe cat este departe cerul de pamant, atat de departe este de slava lui Dumnezeu monahul cei iubitor de argint. Si nu este rautate mai presus decat rautatea monahului iubitor de argint. Monahul cel ce intampina vorbe lumesti, are trebuinta de multe rugaciuni ale sfintilor parinti caci de nu vor putea ceva putin sa-l foloseasca pe el, ca celui ce se arunca pe sine la moarte, cine il va ajuta ? Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume ! De iubeste cineva lumea, dragostea lui Dumnezeu nu este cu el. Si Iacov, fratele Domnului graieste : de se pare cineva ca este prieten lumii, vrajmas lui Dumnezeu se face, caci dragostea lumii acesteia este vrajba catre Dumnezeu. Deci, sa fugim fratilor, de lume, precum fuge cineva de sarpe, ca cel ce este muscat de sarpe sau moare, sau abia se face sanatos. De folos ne este noua sa avem un razboi iar nu multe si nenumarate. Spuneti, fratilor, parintii nostri unde au dobandit fapta cea buna ? In lume sau in pustie ? Stim ca in pustia cea neumblata de mireni. Iar noi de suntem in lume, cum vom putea sa dobandim fapta cea buna ? Caci de nu vom flamanzi si nu vom inseta si nu vom patimi de frig si de nu ne vom departa de materiiie lumii si nu vom muri voilor trupului, cum vom fi vii cu sufletul ? Cum vom dobandi Imparatia Cerurilor ? Ostasul de nu va lupta in razboi si sa biruie ( dupa care va lua si bani ), nu se invredniceste de cinste. Iar noi, mancand si band si intre mireni petrecand, intre care am fost si mai inainte, cum ne vom invrednici de Imparatia Cerurilor ? Monahul cel ce are aur, argint, sau materie, nu crede ca poate Dumnezeu sa-l hraneasca, Cel ce hraneste si fiarele si pestii marii. Si daca nu poate sa ne dea noua paine, nici Imparatia Lui nu poate sa ne-o dea. Asadar, la ce ne ostenim ? Spuneti-mi fratilor ! Ingerii in cer, aur si argint gramadesc sau slava lui Dumnezeu ? Si noi, pentru ce ne-am lepadat de lume ? Ca iarasi bani si materie sa adunam, sau sa ne facem ingeri ? Oare nu stiti ca ceata care a cazut din cer se impIlneste cu monahi ? Caci aceasta inseamna chipul nostru ingeresc, dupa cum zic toti.

17) Zis-a un batran : trebuie sa fugim de toti cei ce lucreaza faradelegea, chiar prieteni sau rude de ne vor fi, dregatorie preoteasca sau imparateasea de vor avea. Caci departarea de la cei ce lucreaza faradelegea ne daruieste noua dragostea si indrazneala catre Dumnezeu.

18) Tot aceasta a zis : nu este de folos sa se lipeasea cineva de calcatorii de lege, nici in biserica, nici in targ, nici la alt lucru, ci trebuie sa se departeze de prietenia lor. Tot calcatorul de lege este vrednic sa fie ocolit, fiind partas muncii celei vesnice.

19) Zis-a un batran : sa nu locuiesti in locul tinde vezi pe vreunii ca au zavistie asupra ta fiindca nu sporesti.