|
CAPITOLUL V.
PENTRU POST SI INIRANARE, NU NUMAI DE BUCATE, CI SI DE ALTE PATIMI
VATAMATOARE DE SUFLET
1) Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si posomorati si
nu graiesc, nici vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar. Altii sunt
tacuti pentru lauda si slava omeneasca, si aceia nu se folosesc cu nimic din
tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru Dumnezeu si aceasta este cu
adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.
2) Ne spune noua un ucenic al unui batran, despre batranul sau, ca douazeci
de ani, nu s-a culcat sa doarma si dormirea lui era sezand pe un scaunas,
lucrand lucrul sau, iar mancarea lui era la doua zile, uneori la trei si
chiar la cinci zile.
3) Inca ne spunea noua si aceasta, zicand : intr-una din zile, ne citeam noi
pravila dupa obicei impreuna cu batranul meu, si citind eu psalmii, am gresit
si am sarit un cuvant dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit
slujba, mi-a zis batranul : eu, fiule, cand imi fac pravila si rugaciunea,
atunci mi se pare ca arde foc sub mine si nu poate sa umble mintea si gandul
meu incoace si incolo. Tie unde iti era mintea si gandul tau cand citeai
psalmii, de ai trecut un cuvant din psalmi ? Nu stii, ca in vremea cand iti
faci rugaciunea inaintea lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti ?
4) Un batran oarecare s-a imbolnavit de o boala foarte grea si curgea sange
dinlauntrul lui iar unui frate, facandu-i-se mila de dansul i-a fiert putina
mancare si aducandu-i l-a rugat sa manance, zicand : rogu-te, parinte, gusta
si mananca putin din aceasta mancare, ca ti-am adus si poate o sa-ti fie de
folos. Batranul cautand la dansul, i-a zis : Domnul sa-ti primeasca
dragostea, frate, dar adevar zic tie, ca as vrea sa ma lase Dumnezeu asa, in
aceasta boala, chiar si pana la treizeci de ani. Si n-a vrut sa guste. Iar
fratele mirandu-se de aceasta rabdare a acelui batran, s-a dus luand mult
folos.
5) Un batran oarecare, pustnic, se infrana sa nu bea apa patruzeci de zile,
si cand era caldura mare, isi spala paharul cel de baut apa si umplandu-l cu
apa il punea inaintea sa. Odata l-au intrebat fratii, zicand : de ce faci
asta parinte, ca de apa postesti si nu bei, iar paharul il umpli cu apa si-l
pui inaintea ta ? Batranul le-a raspuns : pentru ca vazand paharul plin cu
apa inaintea mea mai multa sete si pofta sa-mi fie, si sa ma silesc sa
patimesc si sa rabd, ca mai multa plata sa iau de la Dumnezeu.
6) Ne spunea un batran, zicand : fiilor, eu am petrecut in adancul pustiului
cu alti parinti saptezeci de ani, postind, si mancarea noastra acolo nu era
alta decat legume si putine finice ( curmale ).
7) Zis-a un batran : fratilor, imbuibarea pantecelui este maica curviei, iar
postul si infranarea este bogatia sufletului, deci aceasta sa ne silim sa o
castigm cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si de lauda
oamenilor care este maica tuturor rautatilor.
8) Zis-a iarasi : fiilor, bine este a-i satura pe cel sarac si flamand si asa
sa postesti.
9) Zis-a iarasi : fiilor, trebuie ca noi mai mult cu cuvintele cele
dumnezeiesti sa ne hranim si cu invataturile sfintilor parinti sa praznuim,
nu numai pantecele sa-l hranim si sa-l saturam si de suflet sa nu purtam
grija, ci duhovniceste sa praznuim veselindu-ne.
10) Spuneau parintii despre un batran induhovnicit care traia in lavra parintelui
Petru, ca a sezut intr-o pestera cincizeci de ani, si in acei ani nici paine
n-a mancat, nici vin n-a baut, ci numai paine de tarate, de trei ori pe
saptamana.
11) Un sihastru oarecare traia in adancul pustiului de treizeci de ani.
Mancarea lui era o buruiana oarecare, ce crestea in acea pustie. Mai tarziu a
inceput a gandi si a grai in sine, zicand : in zadar ma necajesc de atatia
ani aici, in aceasta pustie si nu mananc decat aceasta buruiana si nici o
descoperire sau vedenie in vis sau aievea nu vad, sau nici o minune n-am
facut, precum faceau alti parinti inainte de mine. Ci mai bine sa las aceasta
pustie fara de nici un folos si sa ies in lume, ca si acolo cel ce vrea sa se
mantuiasca, se mantuieste. Aceasta gandind el si vroind sa plece din pustie
in lume, i s-a aratat ingerul Domnului si standu-i inainte, i-a zis : ce vrei
sa faci, batranule ? Pentru ce primesti in inima ta acele ganduri si sfaturi
vrajmasesti ? Adica, pentru ca nu faci minuni, sa iesi in lume ? Dar ce
minune mai mare decat aceasta doresti, ca de atatia ani traiesti aici in
aceasta pustie si Dumnezeu te hraneste, te intareste, te pazeste si nimic
nu-ti lipseste ca si unuia din lavra ? Deci, pentru ce te supui sfatului
vrajmasului ? De acum sa nu te mai supui gandurilor si sfatului vrajmasesc si
sezi aici, in acest loc pana la sfarsitul tau, si te roaga lui Dumnezeu ca
sa-ti dea smerenie si rabdare ! Iar el fiind intarit de sfatul ingerului, a
petrecut acolo toata vremea vietii sale si s-a mantuit.
12) Zis-a un batran : de vrei sa vorbesti de greseala si pacatul vreunui
frate, socoteste ca de vei crede ca il vei indrepta pe el, sau il vei folosi
pe altul, atunci sa graiesti, iar in alt chip de vei vorbi, adica cu rautate
numai ca sa-l mustri si sa-i descoperi, sa-i arati greseala si pacatut lui
inaintea altora, sa stii ca nu o sa scapi de dumnezeiasca certare, ci si tu
singur in aceeasi greseala si pacat, sau intr-altul mai rau vei cadea,
parasindu-te ajutorul lui Dumnezeu si de altii fiind mustrat, te vei rusina.
13) Zis-a un batran oarecare : fiilor si fratilor, sa intelegeti si sa stiti
toti, ca nici una din faptele cele bune nu este asa de iubita si placuta lui
Dumnezeu, si de nici una nu se bucura Dumnezeu asa de muit, ca atunci cand se
intampla omului sa cada in vreo scarba oarecare, ori in ce chip ar fi, iar el
cu multumire rabda bucuros, pana la sfarsit. La fel si de la cel ce este
bolnav cu trupul sau, nu cere Dumnezeu, nici cearca de la dansul post,
infranare la mancare si bautura, sau alta osteneala de nevointa a trupului,
decat rabdare, multumita si rugaciune duhovniceasca si sa-i fie mintea si
gandul pururea la Dumnezeu. Iar postul si osteneala trupeasca le face omul
pentru infranarea zburdarilor necuratelor pofte si a patimilor trupului, ca
boala trupului este mai presus si mai tare decat postul si decat orice alta
nevointa si osteneala a trupului. Pentru aceasta de la bolnav nu se cere,
nici se cearca post, infranare si alte osteneli, ci datoria lui este sa
multumeasca pururea, cu osardie si cu toata inima lui Dumnezeu, rugandu-se
sa-i dea rabdare.
14) Zis-a un batran oarecare : se bucura calugarul tanar, cand se apropie
ziua vreunui praznic, stiind ca atunci o sa se puna la masa mai bune bucate,
iar celui ce este adevarat calugar, mancarea cea mai buna si bautura lui sunt
umilinta si lacrimile.
15) Zis-a un batran oarecare, ucenicului sau, invatandu-l : fiule,
pazindu-te, poarta grija ca niciodata sa nu iasa cuvant rau si necuvios din
gura ta.
16) Odata preotut Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o
trebuinta bisericeasca. Daca s-a intors si a venit la Schit, il intrebau
fratii, zicand : cum ai umblat, avvo ? Ce ai vazut in oras ? Raspuns-a lor :
eu, fratilor, alta fata de om n-am vazut in cetate, decit pe arhiepiscopul.
Iar ei auzind aceasta, se minunau si dupa acest cuvant al lui au inceput toti
fratii foarte tare a pazi acel obicei, adica a-si pazi ochii lor de vederile
nefolositoare.
17) Un frate oarecare avea o sora dupa trup, care era calugarita intr-o
manastire de maici si auzind el ca s-a imbolnavit sora lui si urma sa moara,
a mers sa o cerceteze de boala ei, fiindca n-o vazuse de multa vreme. Ea insa
fiind foarte inteleapta si cuvioasa, se pazea sa nu vada niciodata barbat cu
ochii, nu numai straini, dar nici pe fratele ei, nu vroia sa-l vada. Deci
surorile i-au spus ca a venit fratele ei si asteapta la poarta, vrand sa
intre in manastire, s-o vada si s-o cerceteze in boala ei. Ea auzind ca a
venit fratele ei cu atata dorinta sa o vada a lacrimat si a suspinat din
inima si chemand pe o sora care era mai batrana si foarte inteleapta si cu
frica lui Dumnezeu, a rugat-o sa mearga afara la poarta manastirei, unde sta
si asteapta fratele ei si sa-i spuna asa : aceste cuvinte ti-a spus tie sora
ta : prea dulcele si prea doritorul meu frate, pentru osteneala ce ai facut
de ai venit aici, dorind sa ma vezi si sa ma cercetezi pe mine, sora ta,
Domnul Dumnezeul nostru sa-ti plateasca cu darul si mila bunatatii Sale. Iar,
ca sa ma vezi cu ochi tai aici, in acest veac, de nici un folos sau mangaiere
adevarata nu ne este noua. Ci mergi, frate, si te intoarce cu pace la chilia
ta si fii ingaduitor si ne vom vedea in veacul viitor, unde este bucuria si
mangaierea cea adevarata. Acestea auzind el, s-a intors si a venit cu mult
folos cu mare mangaiere si nadejde la chilia lui.
18) Spunea un frate ca umbland prin niste munti mari, a gasit un batran in
varful unui munte inalt, avand chilie buna, zidita si facuta din piatra si
acoperita cu lespezi late si o ograda imprejurul chiliei, unde se afla un
izvor de apa curata. Si-mi spunea mie acel batran, zis-a fratele, ca i s-au
implinit lui cincizeci de ani de cand nu s-a pogorat din varful acelui munte
inalt, iar hrana lui erau radacinile si buruienile care cresteau pe varful
muntelui si bautura lui apa de izvor.
19) Au fost doi frati care vietuiau aproape, iar unul din ei baga in ascuns
paine in painile ale celuialt, sau altceva baga in taina in lucrurile
celuilalt frate de aproape. Acela insa nepricepand, se mira ca se inmultesc
ale lui. Intr-o zi venind in pripa, l-a prnis facand acestea si a inceput a
se certa cu el zicandu-i : cu cele trupesti ale tale ai furat cele
duhovnicesti ale mele si cerea de la el fagaduinta sa nu mai faca mai mult
aceasta si asa l-a iertat.
20) Au povestit unii despre un batran ca a poftit odinioara sa manance o
smochina si luand-o a spanzurat-o inaintea ochilor sai si se muncea
caindu-se, ca a venit in poftire, nebiruindu-se de pofta.
21) Se povestea si un lucru ca acesta : era un batran mare si vazator cu
mintea si s-a intamplat ca el odata sa sada cu mai multi frati la masa si
cand mancau ei, lua aminte batranul cu duhul si vedea ca unii mananca miere,
altii paine, iar altii baliga. Si se minuna si se ruga lui Dumnezeu, zicand :
Doamne, descopere-mi taina aceasta, ca aceleasi bucate fiind puse pe masa
inaintea tuturor, cand mananca se vad asa schimbate. Si i-a venit lui glas de
sus, zicand : cei ce mananca miere, sunt cei ce cu frica, cu cutremur si cu
bucurie duhovniceasca sed la masa si neincetat se roaga si rugaciunea lor ca
tamaia se suie la Dumnezeu. Cei ce mananca paine, sunt cei ce multumesc
pentru impartasirea celor daruite de la Dumnezeu iar cei ce mananca baliga
sunt cei ce cartesc si zic : aceasta este buna, aceasta este putreda. Deci nu
trebuie sa zicem acestea sau asa sa socotim, ci mai vartos sa proslavim pe
Dumnezeu si laude sa-i inaltam Lui, ca sa se plineasca cuvantul cel zis de
Apostol : ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre
slava lui Dumnezeu sa le faceti.
22) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : iata, ma duc undeva cu
fratii si ne pune noua inainte sa mancain si poate fratii, ori pentru
infranare, ori dupa masa fiind, nu voiesc sa manance, iar mie imi este foame.
Ce voi face ? Si i-a raspuns batranul : daca tie iti este foame, ia aminte la
cei ce sed cati sunt ! Socoteste si cele puse inainte si partea ce socotesti
ca ti se cuvine tie, aceasta mananc-o. Si nu-ti este tie greseala; trebuinta
ta ti-ai implinit. Iar de te vei birui si vei manca mai mult, aceasta iti
este tie prihana.
|