|
INCEPUTUL SLOVEI G
PENTRU AVVA GRIGORIE TEOLOGUL
1 ) Zis-a avva Grigorie, ca aceste trei lucruri cere Dumnezeul de la tot
omul, care are Sfantul Botez, adica : credinta dreapta de la suflet, adevarul
de la limba si infranarea patimilor, adica curatenie, de la trup.
2) Zis-a iarasi: toata viata omului o zi este la cei ce patimesc de dorinta.
PENTRU AVVA GHELASIE
1) Au zis unii pentru avva Ghelasie, ca avea o carte in membrane ( 1 ), al
carei pret era de optsprezece bani. Si era scrisa intr-insa toatia Scriptura
cea veche si cea noua si se afla pusa in biserica, ca oricare din frati va
voi, sa o citeasca. Si venind un frate strain, cum a vazut-o pe ea, a
poftit-o si furandu-o, a iesit. Iar batranul nu a alergat dupa dansul, ca
sa-l prinda, macar ca a priceput. Deci, mergand acela in cetate, cauta sa o vanda
si gasind pe cel ce voia sa o cumpere cerea pretul de saisprezece bani. Iar
cel ce vrea sa o cumpere, ii zicea lui : da-mi-o sa o cerc si asa iti voi da
pretul ei. Deci, a dat-o lui. Iar el luand-o, a dus-o la avva Ghelasie, sa o
cerce, spunandu-i suma pretului cerut de cel ce o vindea. Si i-a zis batranul
: cumpar-o, ca este buna si face pretul care l-ai spus ! Si venind omul, a
spus celui ce o vindea, altele si nu cele ce a zis batranul, zicand : iata am
aratat-o lui avva Ghelasie si mi-a zis ca este scumpa si nu face pretul care
l-ai zis. Acela auzind, i-a zis lui : nimic altceva nu ti-a zis batranul?
Zis-a lui: nu ! Atunci a zis : nu mai voiesc sa vand. Si umilindu-se, a venit
la batranul, pocaindu-se si rugandu-l pe el sa o primeasca. Iar batranul nu
voia sa o ia. Atunci i-a zis lui fratele : de nu o vei lua, nu am odihna.
Zis-a lui batranul : daca nu te odihnesti, iata o primesc. Si a ramas fratele
acela acolo pana la sfarsitul lui, fiindca s-a folosit de lucrarea
batranului.
( 1 ) Piei subtiri, sau
pergamente, care serveau in vechime in loc de hartie.
2) Acestui avva Ghelasie i-a ramas o chilie de la oarecarele batran, care era
si el monah, imprejurul Nicopolei avand locuinta. Si aceasta chilie avea si
livada. Deci un lucrator oarecare al lui Vacat, celui mai mare peste
Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie batranului celui pristavit, a
venit catre Vacat si-l ruga sa ia livada aceea, Ca i se parea ca dupa lege la
el trebuia sa se pogoare. Iar el fiind rapitor, se cumpanea cu mainile sale
sa ia livada, iar Ghelasie nevrand sa dea mirenilor chilia calugareasca, nu
vrea sa o lase pe dansa sa o ia. Deci, pandind Vacat dobitoacele lui avva
Ghelasie, care aduceau masline de la livada aceea si luand maslinele cu
mainile sale, cu de-a sila le-a adus la casa sa si de-abia mai tarziu, cu
ocara le-a lasat dobitoacele impreuna cu oamenii lor. Iar fericitul batran
roada adica nici cat de putina nu a luat, iar livada nu a lasat-o sa o ia
pentru pricina cea mai sus zisa, de unde s-a aprins Vacat. Si fiindca si alte
pricini il trageau pe el, caci era iubitor de judecati, a mers la Tarigrad
calatorind pe jos.
Deci, venind el la Antiohia, cand acolo ca un luminator mare stralucea
sfantul Simeon si auzind de dansul, ca era mai presus de om, a dorit, ca un
crestin, sa vada pe sfantul; iar vazandu-l pe dansul de pe stalp sfantul
Simeon, ca indata a intrat in manastire, il intreba pe el: de unde vii si
unde mergi ? Iar el a zis : de la Palestina sunt si merg la Tarigrad. Iar
sfantul iarasi a zis catre el : si pentru care trebuinta ? I-a raspuns Vacat
: pentru multe trebuinte si nadajduiesc, cu rugaciunile sfintiei tale sa ma
intorc si sa ma inchin sfintelor tale urme. Si i-a zis sfantul Simeon : nu
voiesti sa spui, deznadajduite omule ca mergi asupra omului lui Dumnezeu ?
Dar nu-ti va fi calea cu bine si nici casa ta nu o vei mai vedea; iar de vei
asculta sfatul meu, sa te intorci de aici si sa te pocaiesti, catre dansul,
daca cu viata vei ajunge la loc. Deci, indata cuprinzandu-se de friguri si
punandu-se in nasalie de cei ce erau cu dansul, mergea dupa cuvantul
sfantului Simeon, sa ajunga la loc si sa se pocaiasca inaintea parintelui
Ghelasie, dar ajungind pana la Virit s-a savarsit si n-a mai vazut casa sa,
dupa proorocirea sfantului.
Acestea si fiul lui care tot cu acelasi nume, adica Vacat, era numit, a spus
dupa moartea tatalui sau, multor barbati vrednici de credinta.
3) Inca si aceasta au povestit-o multi din ucenicii lui, ca, oarecand fiind
adus lor un peste, pe acesta prajindu-l bucatarul, l-a adus la chelar, iar
sosind chelarului o trebuinta de nevoie, a iesit din chelarie lasand pestele
jos intr-un vas, poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie, sa-l
pazeasca un ceas pana se va intoarce. Iar copilul lacomindu-se s-a apucat sa
manance pestele fara de nici o sfiala. Deci, intrand chelarul si aflandu-l
mancand, maniindu-se pe copil, care sedea jos, l-a impins cu piciorul fara de
socoteala, iar din oarecare lucrare diavoleasca, fiind lovit peste inima
lesinand, a murit.Iar chelarul, fiind cuprins de frica, l-a pus pe asternutul
sau si acoperindu-l a purces de a cazut la picioarele lui avva Ghelasie;
vestindu-i ce s-a intamplat. El a poruncit ca nimanui sa nu spuna altuia,
poruncindu-i si aceasta, ca daca se va face seara, si se vor aseza toti, sa-l
duca pe el in altar, si sa-l puna inaintea jertfenicului si sa iasa de acolo.
Si venind batranul in altar, a statut la rugaciune. Si in vremea cantarii
celei de noaptea, adunandu-se fratii, a iesit batranul si copilul urmand dupa
dansul, nestiind nimenea afara de el si de chelar, pana la sfarsitul lui.
4) Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci si de altii
multi, care adesea, ori se duceau la dansul, cum ca in vremea Soborului celui
a toata lumea din Calcedon, Teodosie care a inceput in Palestina dezbinarea
lui Dioscor, alergand inaintea episcopilor celor ce vreau sa se intoarca la
ale lor biserici - caci si acela era in Tarigrad, fiind gonit de la patria
sa, ca cel ce se bucura pururea de tulburari - a mers, zic, pana la avva
Ghelasie, la manastirea lui, spunandu-i de Soborul cel din Calcedon, cum ca a
intrat dogma lui Nestorie, cu aceasta socotind sa rapeasca pe sfantul intru
ajutorul viclenirii si a dezbinarii sale.Iar el din asezarea omului aceluia
si din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut viclesugul socotelii lui
si nu numai ca n-a fost rapit cu departarea lui de la dreapta credinta, ca
cei de atunci mai toti, ci precum se cade l-a ocarat si l-a gonit. Ca aducand
la mijloc pe copilul pe care l-a inviat din morti, zicea cu un chip cinstit
si cu bung randuiala : de voiesti a grai pentru credinta ai pe acest prunc,
care aude cele zise de tine, si-ti va da raspuns, ca eu nu am vreme sa ascult
cele ce se graiesc de tine. Rusinandu-se, dar dintr-acestea si mergand la
Sfanta Cetate, rapeste tot cinul calugaresc, cu chip de ravna dumnezeiasca;
rapeste inca si pe imparateasa, fiind ea atunci acolo; si asava and ajutor,
apuca cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai intai cu ucideri, apucandu-l pe
acesta si alte faradelegi si nedreptati facand, care si pana acum multi le
pomenesc. Atunci dar daca l-au apucat si pofta si-a dobandit, apucand mai
inainte si scaunele episcopilor, nevenind aceia inca, aduce si pe avva
Ghelasie si porunceste lui cu ingrozire si cu strasnicie sa intre in altar.
Iar dupa ce a intrat, ii zice : anatematiseste pe Iuvenalie. Iar el
nesperiindu-se nicicat de putin, i-a zis : eu pe alt episcop al Ierusalimului
nu stiu, decat pe Iuvenalie. Infricosandu-se de aceea Teodosie, ca sa nu se
asemene si altii la ravna lui cea cu dreapta credinta, porunceste sa-l scoata
curand din biserica. Apucandu-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui si
strangand lemne imprejur spre a-l arde pe el, il ingrozeau. Dar vazand ca
nici asa nu se apleaca, nici se teme nicidecum, ci mai vartos aceia s-au temut
de scularea norodului, ca sa nu fie asupra lor, pentru ca era vestit si
aratat pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vartos din purtarea de
grija a Celui de sus; deci au slobozit nevatamat pe mucenic, care cat despre
sine, s-a facut lui Hristos ardere de tot.
5) Povestesc unii pentru el, ca in tineretile sale vietuia viata cea fara de
avere. Deci erau intru aceea vreme si altii multi prin aceleasi locuri iubind
o viata ca aceea, intre care si un batran oarecare foarte prost si
nestrangator, petrecand intr-o chilie pana la moarte, macar ca a avut ucenici
la batranetile sale. Acesta impreuna cu cei ce erau cu el s-a nevoit sa
pazeasca, ca sa nu aiba doua haine nici sa poarte grija de ziua de maine pana
la moarte. Deci, cand s-a intamplat lui avva Ghelasie din pronie
dumnezeiasca, a aseza viata de obste si ii aducea multe, a dobandit inca si
cele de trebuinta vietii celei de obste, aducandu-i dobitoace multe si boi.
Ca, Cel ce a ajutat dumnezeiescului Pahomie dintru-ntai a aseza viata de
obste si acestuia i-a ajutat la toata tocmirea manastirii. Deci, in acestea
vazandu-l cel mai sus numit batran si avand dragoste curata catre dansul, i-a
zis: ma tem, avvo Ghelasie, ca nu cumva sa se lege mintea ta catre sate si
catre alta avere a chinoviei. Iar el i-a raspuns : este legata mai vartos
mintea ta la undreaua cu care lucrezi, decat cugetul lui Ghelasie la averile
acelea.
6) Se spunea pentru avva Ghelasie, ca de multe ori fiind tulburat de ganduri,
ca sa se duca inauntrul pustiei, iar mai de pe urma daca a vazut ca nu poate
sa se impotriveasca, a inceput a ispiti gandul sau, de poate sa sada in
pustie si sculandu-se, umbla pe afara de chilie, nici paine mancand, ci
verdeturi, nici intrand sub acoperemant, si zicand intru sine : cei ce sunt
in pustie, acestea toate nu le au. Si petrecand asa trei zile, a ostenit si a
certat gandul cel ce il tulbura pe el, cu mustrare, zicand : daca nu poti sa
faci lucrurile ce trebuie in pustie, sezi in chilia ta, cu rabdare plangand
pacatele tale, iar nu umbla din loc in loc. Ca pretutindeni ochiul lui
Dumnezeu vede lucrurile omenesti.
PENTRU AVVA GHERONTIE
A zis avva Gherontie cel al pietrei ca multi suparandu-se pe poftele
trupasti, neapropiindu-se de trupuri, cu mintea au curvit. Si trupurile
pazindu-li-se fecioresti, cu sufletele curvesc. Pentru aceasta bine este, o
iubitilor, sa faca fiecare ceea ce este scris si cu toata pazirea sa-si
pazeasca inima sa ( 1 ).
|