INCEPUTUL SLOVEI M
PENTRU AVVA MACARIE EGIPTEANUL
1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand eram mai tanar si sedeam
la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa
primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua
rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a
cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a
facut aceasta. Iar ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au prins in sat si
au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in
vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand : acest calugar a stricat pe
fata noastra, luati-l, luati-l ! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si
venind unul din batrani, a zis : pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar
cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte
si zicand : iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut ! Si au zis
parintii ei : nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa.
Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea,
am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i : vinde-le si le da femeii mele sa
manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie.
Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea
si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasă să nască, a petrecut multe
zile chinuindu-se si nu năstea. Si i-am zis ei : ce este aceasta ? Iar ea a zis
: eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu
este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea
ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina
pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava
si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere
oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei
pentru care am venit aici.
2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la schit la muntele Nitriei, la pomenirea
lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii : parinte, spune vreun cuvant
fratilor. Iara el a zis lor : eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut
calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit, ma suparau gandurile si imi
ziceau : du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo ! Deci am ramas luptandu-ma
cu gandul cinci ani, zicand : nu cumva de la diavolul este aceasta ? Si daca a
zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov
in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut
in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit
cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine :
nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am zis lor : de unde sunteti si cum
ati venit in pustia aceasta ? Iar ei au raspuns : de la chinovie suntem si
ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si
unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei
zicand : cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si de are lumea
indestularea sa si am zis lor : are. Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac
calugar si ei mi-au raspuns : de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu
poate sa fie calugar. Si am zis lor : eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei
mi-au zis : daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale.
Si i-am intrebat : cand se face iarna nu raciti ? Si cand se face arsita, nu se
ard trupurile voastre ? Iar ei mi-au zis : Dumnezeu ne-a facut noua iconomia
aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru
aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari. Iertati-ma,
fratilor !
3) Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si petrecea numai el singur,
iar mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi frati. Si lua seama
batranul la cale si a vazut pe satana venind in chip de om ca sa treaca pe
acolo. Si se arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la fiecare gaura
era spanzurata cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran : unde te duci ?
Si i-a raspuns : ma duc sa aduc aminte fratilor. ( + ) Iar batranul i-a zis :
si la ce iti trebuie tie aceste tivgulite. Si a zis : bucate duc fratilor. Iar
batranul a zis : dar toate acestea ? Si a raspuns : da, caci de nu va placea
cumva una, ii aduc alta iar daca nici aceasta, ii dau alta si negresit dintre
acestea macar una ii va placea lui. Si acestea zicand, s-a dus. Iar batranul a
ramas pandind caile pana ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l pe el batranul,
i-a zis : mantuieste-te ! Iar el a raspuns : cum se poate ca sa ma mantuiesc ?
I-a zis lui batranul : pentru ce ? Iar el a zis : caci toti mi s-au facut
salbatici si nimeni nu ma respecta. I-a zis lui batranul : dar nici un prieten
nu mai ai acolo ? Iar el i-a raspuns lui : ba am acolo numai un calugar prieten
si numai el ma respecta si cand ma vede se invarte ca o vartelnita. I-a zis lui
batranul : si cum se numeste fratele acela ? Iar el a zis : Teopempt. Si zicand
acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva Macarie, s-a dus in pustia cea mai din
jos. Si auzind fratii, luand stalpari de finic, au iesit in intampinarea lui.
Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul va sa gazduiasca batranul. Iar el a
intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt in muntele acela si gasindu-l a
intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit pe el cu bucurie. Dupa ce a
inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranul : cum te afli, frate ? Iar
el a zis : cu rugaciunile tale, bine. A zis batranul : nu cumva te lupta gandurile
? El a raspuns : acum bine sunt : caci se sfia sa-i spuna. I-a zis lui batranul
: iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti si pe mine batranul ma
supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt : crede-ma, avvo, ca si pe
mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat razboi cu dansul, pana sa-l
faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui : cum postesti ? Iar el i-a raspuns :
pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul : posteste pana seara si te
nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din celelalte scripturi. Si
de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos, ci totdeauna sus. Si
indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe fratele, a iesit iarasi
la pustia sa. Sia luand seama, iar a vazut pe diavolui acela si i-a zis lui :
unde te duci iarasi ? Iar el a raspuns : sa aduc aminte fratilor si s-a dus.
Iar dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul : cum sunt fratii ? Iar
el a zis : rau. Iar batranul a zis iarasi : pentru ce ? Iar el a zis :
salbatici sunt toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il aveam
prieten si ma asculta si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi se
mai apleaca, ci decat toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai calc
pe acolo fara numai dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand pe
batran. Iar sfantul a intrat in chilia sa.
( + ) Adica, sa-i zadarasca
4) S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in usa lui,
a iesit la dansul si i-a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Macarie.
Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a deschis
si glumind cu dansul zicea : de multa vreme doream sa te vad, auzind cele
despre tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa osteneala.
Iar dupa ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de finic. Si
i-a zis lui avva Macarie : porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine. Iar el a
zis : moaie-ti. Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu seara,
vorbind despre mantuirea sufletelor, impletea, si funia se pogora pe fereastra
in pestera. Si intrand dimineata fericitul Antonie, a vazut multimea
impletiturii lui avva Macarie si zicea : multa putere iese din mainile acestea.
5) Spunea avva Macarie catre frati despre pustiirea Schitului : cand veti vedea
ca se zideste chilie aproape de lunca, sa stiti ca aproape este pustiirea lui;
cand veti vedea copaci, sa stiti ca langa usi este; cand veti vedea copii,
luati-va cojoacele voastre si fugiti !
6) Zicea iarasi, vrand sa mangaie pe frati : a venit aici un copil indracit cu
mama lui si zicea mamei sale : scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a
zis : nu pot sa merg pe jos. Iar copilul a zis ei : te duc eu. Si m-am mirat de
viclesugul diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.
7) Spunea avva Sisoe : cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu
dansul sapte insi. Si iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu
inceta plangand. Deci a chemat batranul pe stapanui tarinei si i-a zis : ce are
baba aceasta, ca totdeauna plange ? I-a zis lui : barbatul ei avea un amanet al
oarecarui si a murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste
stapanui amanetului sa o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul :
zi-i sa vina la noi, unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei
batranul : ce plangi asa totdeauna ? Si a zis : barbatul meu a murit luand
amanetul oarecaruia si n-a spus cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre
dansa : vino, arata-mi unde l-ai ingropat ! Si luand pe frati cu dansul, a
iesit cu ea impreuna. Si venind la locul acela, a zis ei batranul : du-te la
casa ta ! Si rugandu-se ei, l-a chemat batranul pe mort, zicand : cutare, unde
ai pus amanetui cel strain ? Iar el raspunzand, a zis : in casa mea este
ascuns, sub picioarele patului. Si i-a zis lui batranul : dormi iarasi pana la
ziua invierii. Si vazand fratii, de frica au cazut la picioarele lui. Si le-a
zis lor batranul : nu pentru mine s-a facut aceasta caci nimic nu sunt, ci
pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a facut Dumnezeu lucrul acesta. Insa
acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu voieste sufletul fara de pacate si
orice va cere va lua. Si venind a vestit vaduvei unde este pus amanetul. Iar ea
luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a izbavit fiii sai si toti cei ce au
vazut au slavit pe Dumnezeu.
8) Spunea avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si
gasindu-l patimind, i-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era
in chilia lui si zicand acela : putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul
sa mearga la Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca
nimanui nu s-a facut aratat.
9) Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie cu toti fratii,
i-au zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa ? Iar el a zis : doisprezece
ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi toti ma
sfatuiti sa-l lapad ?
10) Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii,
isi punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de
un pahar de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui.
Iar batranul cu bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui
stiind lucrul, zicea fratilor : pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea
sa se chinuiasca pe sine ! Si instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.
11) Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de
finic, si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l
loveasca n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu
pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu
mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma
biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care este ? Iar el a zis : smerenia ta si
pentru aceasta nu pot asupra ta.
12) Intrebat-au unii din parinti pe avva Macarie egipteanul, zicand : cum cand
mananci si cand postesti trupul tau este uscat ? Si le-a zis lor batranul :
lemnul ( + ) care intoarce uscaturile cele ce ard, peste tot se parjoleste de
foc. Asa de isi va curati omul mintea sa eti frica lui Dumnezeu, aceasta frica
a lui Dumnezeu ii mananca trupul lui.
( + ) Adica cociorba.
13) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca
stiindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat,
zicand : Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot ! Si indata s-a aflat langa rau.
14) Era cineva in Egipt care avea un fiu slabanog si l-a adus pe el la chilia
lui avva Macarie si lasandu-l la usa plangand, s-a dus departe. Deci ivindu-se
batranul, a vazut pe copil ca plange si i-a zis lui : cine te-a adus aici ? Si
a raspuns copilul : tatal meu m-a lepadat aici si s-a dus. I-a zis lui batranul
: sculandu - te, du-te de-l ajunge pe el ! Si indata facandu-se sanatos, s-a
sculat si a ajuns pe tatal sau si asa s-au dus la casa lor.
15) Avva Macarie cel mare zicea fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica
: fugiti fratilor ! Si i-a zis lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai
mult decat in pustia aceasta ? Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de
aceasta sa fugiti. Si a intrat in chilia sa si incuia usa si sedea.
16) Zis-a acestasi avva Macarie : daca dojenind pe cineva, te vei porni spre
manie, implinesti patima ta; caci nu cumva pe altii sa-i mantuiesti si pe tine
sa te prapadesti.
17) Acestasi avva Macarie fiind in Egipt, a gasit un om vand un dobitoc si
furandu-i cele ce avea spre trebuinta sa. Si el ca un strain stand langa cel ce
fura, incarca dobitocul si cu multa liniste il petrecea zicand : nimic nu am
adus in lume, aratat este ca nici a scoate ceva din lume, nu putem ( +1 ).
Domnul a dat dupa cum Insusi a voit, asa s-a si facut. Bine e cuvantat Domnul
pentru toate ( +2 ).
( +1 ) Tim. VI, 7.
( +2 ) Iov. 1, 2.
18) Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand : cum suntem
datori sa ne rugam ? Le-a zis lor batranul : nu este trebuinta a vorbi multe,
ci a intinde adeseori mainile si a zice : Doamne, precum vrei si precum stii,
miluieste ! Iar de !li sta razboi upra, zi : Doamne, ajuta-mi ! Si El stie ce e
de folos si face cu noi mila.
19) Zis-a avva Macarie : de s-a facut intru tine defaimarea ca lauda si saracia
ca bogatie si lipsa ca indestulare, nu vei muri. Caci cu neputinta este cel ce
crede bine si lucreaza cu blagoslovenie sa cada in necuratia patimilor si in
inselaciunea diavolilor.
20) Se spunea ca au gresit doi frati in Schit si i-a despartit pe ei avva
Macarie alexandrinul ( +1 ). Si au venit oarecare si au spus lui avva Macarie
cel mare egipteanul. Iar el a zis : nu sunt frati despartiti, ci Macarie este
despartit. Ca era iubindu-i pe ei. A auzit avva Macarie ca s-a facut despartit
de batranul si a fugit in lunca. Deci a iesit avva Macarie cel mare si l-a gasit
pe el ranit de tantari si i-a zis : tu ai despartit pe frati si iata erau sa se
duca in sat. Iar eu te-am despartit pe tine si tu ca o fecioara frumoasa ai
fugit aici in camara cea mai dinauntru. Iar eu chemand pe frati, am aflat de la
dansii si mi-au spus ca nici una dintr-acelea nu s-au facut. Vezi dar si tu
frate nu cumva te-ai batjocorit de diavoli, caci nimic nu ai vazut ? Ci fa
metanie ( +2 ) pentru greseala ta. Iar el a zis : de voiesti da-mi metanie ! (
+3 ). Si vazand batranul smerenia lui, i-a zis : du-te si posteste trei
saptamani, mancand pe saptamana o data. Caci acesta era lucrul lui totdeauna, a
se posti in toate saptamanile.
( +1 )Acesta este avva Macarie alexandreanul, pentru care se
scrie in Lavsaicon, pe langa altele si aceasta, ca s-au adus odata struguri lui
avva Macarie si poftea sa-i manance pe ei. Dar aratandu-si infranarea sa, i-a
trimis la alt frate bolnav si care poftea struguri. Si primindu-i pe acestia
fratele, foarte s-a bucurat, dar nevrand si el sa-si implineasca pofta sa, i-a
trimis la alt frate, aratand ca el nu are pofta de mancare. Iar acesta a zis
tainuindu-si lucrarea infranarii sale. Si acela primindu-i, la fel a facut si
pentru ca ii poftea pe ei, nu s-a impartasit, ci la alt frate i-a trimis. Si
acesta asemenea la altul. Si asa la multi frati venind strugurii si de nici
unul mancandu-se, mai pe urma au ajuns iarasi la avva Macarie, nestiind fratele
cela ce mai apoi decat toti i-a primit, cum ca de dansul intai s-au trimis si
pentru aceasta ca un mare dar lui i-a adus. Iar batranul cunoscandu-i pe ei si
cercetand si afland, s-a minunat si a multumit lui Dumnezeu pentru acest fel de
infranare a fratilor.
( +2 ) Adica pocaieste-te.
( +3 ) Adica canon.
21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si nu ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica si nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie, inauntru in piatra ( + ) si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a odihnit.
( + ) Piatra aceasta este loc.
22) Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis :
avvo, spune-mi cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant
si ocaraste mortii ! Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre
si venind a vestit batranului. Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar
el a raspuns : nu. I-a zis lui batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci
mergand fratele, i-a slavit zicand : apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a
venit la batranul si i-a zis : i-am slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au
raspuns ? A zis fratele : nu. I-a zis lui batranul : stii cu cate i-ai
necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au
grait ? Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort; nici nedreptatea
oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te
mantuiesti.
23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand
mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si
eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii : ce
este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor batranul : cu
adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L
ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim
necuratia lui.
24) Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand : spune-mi un cuvant :
cum ma voi mantui ? Si raspunzand batranul, i-a zis : lucrul care il ceri, s-a
dus acum de la calugari.
25) S-a dus odata avva Macarie la avva Antonie si dupa ce a vorbit eu el, s-a
intors la Schit. Si au venit parintii in intampinarea lui. Si cand vorbeau ei,
le-a zis batranul : am zis lui avva Antonie ca nu avem prinos in locul nostru.
Si au inceput parintii a vorbi de alte lucruri si nu au mai intrebat sa afle
raspuns de la batranul, nici batranul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul
din parinti, cum ca atunci vad parintii ca nu stiu fratii sa intrebe despre
vreun lucru de folos lor, se silesc pe sine de spun inceputul cuvantului ( + ).
Apoi de nu ii vor sili fratii nu mai graiesc despre cuvantul acela, ca sa nu se
afle, ca neintrebati fiind, graiesc, si sa se para ca o vorba desarta.
( + ) Adica dedau pricina.
26) A intrebat avva Isaia pe avva Macarie zicand : spune-mi
un cuvant. Si i-a zis lui batranul : fugi de oameni ! Zis-a lui avva Isaia : ce
este a fugi de oameni ? Iar batranul i-a zis : a sedea in chilia ta si a-ti
plange pacatele tale.
27) Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : m-am rugat parintelui meu
zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis : sa nu faci rau cuiva nici sa
osandesti pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.
28) Zis-a avva Macarie : sa nu dormi in chilia fratelui ce are nume rau.
29) Mers-au odata la avva Macarie niste frati din Schit si nu au gasit in
chilia lui nimic, decit apa statuta. Si i-au zis lui : avvo, vino sus la sat si
te vom odihni. Le-a zis lor batranul : fratilor, stiti pitaria cutaruia din sat
? Si i-au raspuns : da, o stim. Le-a zis lor batranul : si eu o stiu. Stiti si
locul cutaruia, unde loveste raul ? I-au raspuns lui : da, il stim. Le-a zis
batranul : si eu il stiu. Deci cand voiesc nu am trebuinta de voi, ci singur ma
sui.
30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca la un sfant
batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea vreunul din
frati, defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun si-l vindeai,
nu te bateau pazitorii ? De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el bucuros orice il
intreba.
31) Spuneau parintii despre avva Macarie cel mare, ca s-a facut, precum este
scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a
facut si avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi
vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.
32) Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie : sezand eu odata in Schit,
s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar celalalt atunci
incepea a scoate. Si a venit la mine zicand : unde este chilia lui avva Macarie
? Iar eu le-am zis : ce voiti de la dansul ? Si au zis : auzind noi cele despre
dansul si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul : eu sunt ! Si
au facut metanie zicand : aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i gingasi si ca
din parinti bogati, le-am zis : nu puteti sedea aici. Si a zis cel mai mare :
daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in gandul meu
: pentru ce ii gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de sine sa
fuga. Si le-am zis lor : veniti de va faceti chilii, daca puteti ! I-au zis
tinerii : arata-ne loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o
traista plina cu paine si sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand
: sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti
! Caci socoteam eu, zice, ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat :
ce se lucreaza aici ? Si le-am zis : impletire de cosnite. Si am luat zmicele
de finic din lunca si le-am aratat lor inceputul impletirii si cum trebuie sa
le coase si le-am zis : faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce
paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare toate le-au facut, cate le-am zis lor.
Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand :
oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit sa ma intrebe de vreun gand ? Cei de
departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au
dus, decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta Impartasanie. Si m-am rugat luii
Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate lucrarea lor. Apoi sculandu-ma
dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed. Si batand in usa, mi s-a
deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune, am sezut. Facand
semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de
cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn si a venit
cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn cel mai
mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis : sculati-vai
sa mancam ! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa si am baut
iar daca s-a facut seara, mi-au zis : te duci ? Iar eu am zis : nu, ci aici voi
dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de alta parte.
Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna pe o
rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi
descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut
lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit
cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si
si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am
vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada
pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea
sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare
nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut
ca m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant :
vrei sa citim cei doisprezece psalmi ? Iar eu i-am raspuns : da, sa citim
psalmi, cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie
de foc din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand
deschidea pra si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu
am grait putin de rost. Si iesind afara, le-am zis : rugati-va pentru mine !
Iar ei mi-au facut metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este
desavarsit, iar cu cel mai mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a
adormit fratele cel mai mare si a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii
din parinti la avva Macarie, ii lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le :
veniti de vedeti mucenia strainitor celor mici !
33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva Macarie cu cutit, vrand
sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita neputand, i-a zis :
cate aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita va deosebiti de noi
si biruiti.
34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce aminte de rautatile ce ne fac oamenii,
ridicam puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de
rautatile diavolilor, vom fi neraniti.
35) Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul : cand
eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand
alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o am mancat-o. Cand imi aduc
aminte de dansa, sed plangand.
36) Povestea avva Macarie : umbland odata prin pustie am gasit o capatana de
mort aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait
capatana. Si am zis ei : tu cine esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost
slujitor al idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar
tu esti Macarie, purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei
ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei
batranul : care este mangaierea si care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este
de departe cerul de pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de
la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se
vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele
celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilait.
Aceasta este mangaierea. Si plangand batranul, a zis : vai zilei aceleia in
care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul
: este alta munca mai rea ? I-a raspuns lui capatana : noi, ca cei ce nu am
cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni miluiti, iar cei ce au cunoscut pe
Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtut nostru sunt.
Si luand batranul capatana, a ingropat-o.
37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la
muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau :
mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un
slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone !
demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai
mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva
Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si
minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai
heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii
ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am
umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar
intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut
batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui,
zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a venit deasupra unde
era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si
vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre
elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie : cu cuvant
rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.
38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a intrat in chilia sa un
talhar si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar incarcandu-si camila
cu vasele lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si incarca impreuna cu
acela camila. Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa bata camila, ca sa
se scoale dar ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se scoala, intrand
in chilie a gasit o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila, zicand :
frate, aceasta cauta camila. Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis :
scoala-te ! Si indata s-a sculat si s-a dus putin pentru cuvantul lui si iarasi
a sezut si nu s-a sculat pana ce a descarcat toate vasele si asa s-a dus.
39) Avva Aio l-a intrebat pe avva Macarie, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a
zis lui avva Macarie : fugi de oameni, sezi in chilia ta si plange-ti pacatele
nu iubi vorba oamenilor si asa te mantuiesti !
40) Au trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si
zicand catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la
noi sa te vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte,
s-a adunat tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant
fratilor. Iar el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii
nostri lacrimi, mai inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde
trupurile noastre. Si au plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au
zis : parinte, roaga-te pentru noi !
PENTRU AVVA MOISE
1) Luptat a fost odata avva Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in
chilie, s-a dus si l-a vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe e ! batranul ca
sa se intoarca la chilia sa dar nu a primit, zicand : nu pot avvo. Si luandu-l
cu sine l-a suit pe casa si i-a zis : ia aminte la apus. Si luand aminte, a
vazut multime nenumarata de diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata
razboi. Zis-a lui iarasi avva Isidor : cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a
cautat si a vazut multime nenumarata du sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva
Isidor : iata acestia sunt cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar
cei de la apusuri, sunt cei ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu
noi. Si asa, multumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a
intors la chilia sa.
2) Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva
Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand :
vino, ca te asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o
cosnita gaurita si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea
lui, i-au zis : ce este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele
sunt inapoia mea curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec
pacatele straine. Si ei auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.
3) Altadata facandu-se adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, i-au
defaimat pe dansul, zicand : pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopeanul
acesta ? Iar el auzind a tacut. Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui :
avvo, nu te-ai tulburat intru nimic ? Zis-a lor : m-am tulburat, dar nu am
grait.
4) Ziceau parintii despre avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui
epitrahilul. Si i-a zis arhiepiscopui : iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise
! Zis-a lui batranul : oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele
dinauntru ? Si vrand arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai : cand
va intra avva Moise in altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce
zice. Deci a intrat batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i : du-te
afara, etiopianule !( + ) Iar el iesind zicea catre sine : bine ti-au facut,
incenusatule cu pielea si negrule ! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?
( + ) Adica, harapule.
5) S-a dat odata in Schit porunca : postiti saptamana
aceasta ! Si in acea vreme au venit niste frati de la Egipt la avva Moise si
le-a facut lor putina fiertura. Si vazand vecinii fumul, au zis clericilor :
iata Moise a calcat porunca si fiertura a facut pentru ei. Iar ei au zis : cand
va veni, noi ii vom grai lui. Iar dupa ce a venit sambata, clericii vazand
petrecerea cea mare a lui Moise, ii ziceau inaintea norodului : o, avvo Moise,
porunca oamenilor ai calcat-o si a lui Dumnezeu ai pazit-o !
6) Un frate a venit la Schit la avva Moise, cerand de la dansul cuvant. Si i-a
zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si chilia te va invata pe tine
toate.
7) Zis-a avva Moise : omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt,
iar cel ce petrece intre oameni, este ca agurida.
8) A auzit odata stapanul locului despre avva Moise si s-a dus la Schit ca sa-l
vada. Si i-au vestit unii batranului de aceasta. Atunci s-a sculat sa fuga in
lunca si i-a intalnit, zicand : spune, batranule, unde este chilia lui avva
Moise ? Le-a zis lor : ce voiti de la dansul ? Caci este om nebun. Si venind
stapanul locului la biserica, a zis catre clerici : eu auzind cele despre avva
Moise, m-am pogorat sa-l vad. Si iata ne-au intalnit un batran care se ducea in
Egipt si i-am zis lui : unde este chilia lui avva Moise ? Si ne-a zis : ce
voiti de la dansul ? Nebun este. Deci auzind clericii, s-au mahnit zicand :
oare cine este batranul care a grait acestea despre sfant ? Iar ei au zis : un
batran purtand haine vechi, inalt si negricios. Atunci au zis : el este avva
Moise. Si pentru ca sa nu se intalneasca cu voi, v-a zis acestea. Si mult
folosindu-se stapanul, s-a dus.
9) Zicea avva Moise in Schit : de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma
fac chezas pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu
le vom pazi, are sa se pustiasca locul acesta.
10) sezand odata fratii langa dansul, le zicea lor : iata barbarii astazi vin
la Schit. Sculati-va si fugiti ! Dar tu nu fugi, avvo ? Iar el le-a zis : de
atatia ani astept ziua aceasta, sa se implineasea cuvantul Domnului Hristos,
care zice : toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri ( + ). Ei i-au zis : nici
noi nu fugim, ci cu tine vom muri. Atunci el le-a zis : eu nu am nici o vina.
Fiecare sa vada cum sade. Si erau sapte frati, carora le-a zis : iata barbarii
se apropie de usa. Si intrand i-au omorat. Iar unul dintr-insii temandu-se, s-a
ascuns dupa impletiturite de cosnite si a vazut sapte cununi pogorandu-se si
incununandu-i pe dansii.
( + ) Mat. 26. 52.
11 ) A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva
Moise cu ce fel de chip se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis
batranul : de nu va pune omul in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei
zile, nu ajunge la cuvantul acesta.
12) Ziceau unii de avva Moise din schit, ca vrand sa vina la Piatra, a ostenit
umbland. Si zicea intru sine : cum pot sa-mi aduc apa aici ? Si i-a venit lui
glas zicand : intra si de nimic nu te griji ! Deci a intrat si au venit la
dansul unii din parinti si nu avea decat un vas mic de apa. Si fierband el
putina linte, s-a cheltuit. Iar batranul se necajea. Deci, intrand si iesind se
ruga lui Dumnezeu si iata un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei si i-a
umplut toate vasele. Si au zis dupa aceea batranului : spune-ne noua, de ce
ieseai si intrai ? Si le-a zis lor batranul : judecata faceam cu Dumnezeu ca
m--a adus aici si iata apa nu am ca sa bea robii Lui, pentru aceasta intram si
ieseam, rugandu-ma lui Dumnezeu, pana ce ne-a trimis noua ploaie.
13) Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l
judece intru ceva.
14) Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe sine de tot lucrul rau, mai
inainte de a iesi din trup, ca sa nu faca rau vreunui om.
15) A zis iarasi : de nu va avea omul in inima sa cum ca este pacatos, Dumnezeu
nu-l asculta pe el. Si a zis fratele : ce este aceasta, a avea in inima ca este
pacatos. Si i-a zis lui batranul : cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede
pe ale aproapelui sau.
16) Zis-a iarasi : de nu se va uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste
omul. Si a zis fratele : ce este unirea faptei cu rugaciunea ? Si a zis
batranul : acelea pentru care ne rugam sa nu le mai facem, caci cand omul isi
va lasa voile sale, atunci se impaca Dumnezeu cu dansul si ii primeste
rugaciunea.
17) A intrebat un frate : in toata osteneala omului care este aceea care ii
ajuta lui ? Si a zis batranul : Dumnezeu este scaparea noastra si puterea,
ajutor intru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a
zis : Posturile si privegherile pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul
: acestea fac sufletul sa se smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si
osteneala mea si lasa toate pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele
acestea, se milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele
batranului : ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot
cugetul vrajmasului ? I-a zis lui batranul : dator este sa planga inaintea
bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu
cunostinta. Caci scris este : Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce
imi va face mie omul ( +3 ). A intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau
pentru greseala ce a facut. Ce va zice robul ? Zis-a batranul : de este robul
bun, va zice : miluieste-ma, am gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu
zice ? I-a zis batranul : nu, caci daca va pune prihana asupra sa si va zice am
gresit, indata se milostiveste spre dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul
tutror acestora, este a nu judeca pe aproapele; caci cand mana Domnului omora
pe tot cel intai nascut in pamantul Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost
mort. I-a zis fratele : ce este cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom
lua seama la pacatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci
nebunie este omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l
planga pe al aproapelui. Iar a muri fata de aproapele tau, aceasta este : a
purta pacatele tale si a nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau
acesta este rau. Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gandesti rau in inima ta
asupra cuiva, nici sa defaimi pe cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui
ce face rau aproapelui tau si sa nu clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie
pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de
clevetirea lui, nici nu uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta
inseamna : nu judecati si nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu
tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau.
Si aceasta este pacea, cu acestea pe tine mangaie-te. Putina vreme este
osteneala si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.
( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6.
PENTRU AVVA MATOI
1 ) Zicea avva Matoi : voiesc lucrare usoara si statornica, decat cea care este
ostenicioasa din inceput si degrab se curmeaza.
2) Zicea iarasi : pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat se vede pe sine
pacatos, caci proorocul Isaia vazatid pe Dumnezeu, se facea ticalos si necurat
pe sine.
3) Zicea iarasi : camd eram mai tanar, ziceam in sinea mea ca poate ceva bun
lucrez, iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am nici un lucru bun in sinea
mea.
4) Zis-a iarasi : nu stie satana de ce fel de patimi se biruieste sufletul.
Seamana adevar, dar nu stie de va secera unele ganduri, adica pentru curvie,
iar altele pentru grairea de rau si asemenea celelalte patimi. Si la ce fel de
patima va vedea sufletul ca se pleaca, aceea i-o da lui.
5) Un frate a venit la avva Matoi si i-a zis lui : cum schitenii faceau mai
mult decat Scriptura, iubind pe vrajmasii lor mai mult decat pe sine ? I-a zis
lui avva Matoi : eu, nici pe cel ce ma iubeste, nu-l iubesc ca pe mine insumi.
6) Un frate l-a intrebat pe avva Matoi : ce voi face de va veni la mine vreun
frate si este post, sau de dimineata, ca ma necajesc ? Si i-a zis lui batranul
: daca nu te necajseti si mananci cu fratele, bine faci, iar daca nu astepti pe
nimeni si mananci, aceasta este ca faci voia ta.
7) Spus-a avva Iacob : m-am dus la avva Matoi si intorcandu-ma eu, i-am zis lui
ca vreau sa ma duc la chilii. Si mi-a zis : du inchinaciune din partea mea lui
avva Ioan. Si venind eu la avva Ioan, i-am spus lui ca avva Matoi si se
inchina. Si mi-a zis batranul : iata, avva Alatai cu adevarat este israilitean,
in care viclesug nu este ( + ). Si implinindu-se un an, iarasi m-am dus la avva
Matoi si i-am dus inchinaciunea de la avva Ioan. Si a zis batranul : nu sunt
vrednic de cuvantul batranului. Insa aceasta sa stii, cum ca atunci cand vei
auzi pe vreun batran slavind pe aproapele mai mult decat pe sine, la masuri
mari a ajuns. Ca aceasta este desavarsirea, ca pe aproapele sa-l slaveasca mai
mult decat pe sine.
( + ) Ioan 1, 47.
8) Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine si mi-a zis
ca grairea de rau este mai grea decat curvia. Si am zis ca aspru este cuvantul.
Deci, mi-a zis : si cum voiesti sa fie lucrul acesta ? Iar eu i-am zis :
grairea de rau este rea cu adevarat, dar are grabnica tamaduire. Ca se
pocaieste de multe ori cei ce a grait de rau, zicand : rau am grait. Iar curvia
fireste este moarte.
9) S-a dus odata avva Matoi de la Rait in partile magdolilor. Si era fratele
lui cu dansul, si apucand episcopul pe batran l-a facut preot. Fiind ei
impreuna ( + ), zicea episcopul : iarta-ma,avvo ! Stiu ca nu vroiai lucrul
acesta, dar ca sa fiu blagoslovit de tine, am indraznit de am facut aceasta. Si
i-a zis lui batranul cu smerenie : si gandul meu voia putin. Insa eu ma
mahnesc, pentru ca am sa ma despart de fratele meu, caci nu pot sa fac toate
rugaciunile singur. Si i-a zis episcopul : de stii ca este vrednic eu il
hirotonesc. Avva Matoi i-a raspuns : nu stiu, una stiu, ca decat mine este mai
bun. Si l-a hirotonit si pe dansul. Si au adormit amandoi neapropiindu-se de
jertfelnic, ca sa faca Sfanta Liturghie. Si zicea batranul : cred in Dumnezeu
ca poate nu voi avea osanda mai multa petru hirotonie fiindca nu fac Liturghie,
caci a celor fara de prihana este hirotonia.
( + ) La altele, gustand.
10) A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva
Pafnutie, caruia i se zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor
batranul : ce voiti sa va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au
raspuns lui : duhovnicesc. Le-a zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul
mai mult decat odihna si necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos
decat a lua.
11) Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand : spune-mi un cuvant. Iar el i-a
zis lui : du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si
smerenie si ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te
fa dedesubtul tuturor ! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie,
nici prieten eretic si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si
pantecele si gusta putin vin ! Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru,
nu te certa cu dansul, ci de va grai bine, zi : asa cu adevarat, iar de va grai
rau, zi : tu stii cum vorbedti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a
grait. Si aceasta este smerenia.
12) Intrebat-a un frate pe avva Matoi : Spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis :
toata prigonirea despre tot lucrul, taie-o de la tine si plangi si te
tanguieste, ca vremea s-a apropiat.
13) Un frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma
supara si cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc
in tot lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand
batranul, a zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci
este slabiciune. Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi,
ci rotund, incat catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru
fapta buna sezi deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in
mijiocul oamenilor.
PENTRU AVVA MARCU, UCENICUL LUI AVVA SILUAN
1 ) Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si
acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru
ascultarea lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il
iubea pe acela mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au
venit intr-una din zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iseit
si a batut la ficcare chilie, zicand : frate cutare, vino ca imi trebuiesti !
Si nici unul dintr-ansii nu i-a urmat lui indata. Dar veninnd la chilia lui
Marcu, a batut in usa lui, zicand : Marcule ! Iar el auznd glasul batranului,
indata a sarit afara. Si l-a trimis la o ascultare, si a zis batranilor : unde
sunt ceilalti frati, parintilor ? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia (
caietul ) lui si a gasit ca pusese mana sa faca slova O ( + ) si auzind pe
batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca. Deci au zis batranii : cu
adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim pentru ca si Dumnezeu pe
acesta il iubeste.
( + ) In altele : si a inceput sa faca O mare.
2) Spuneau unii pentru avva Siluan, ca odata umbland in
Schit cu batranii si vrand sa le arate lor ascultarea ucenicului sau Marcu si
pentru ce il iubeste pe el, vazand un porculet, i-a zis lui : vezi pe acel
bivolas, fiule ? Si i-a raspuns lui : da, il vad, avvo ! Si coarnele lui cum
sunt de gingase ! Si a zis : asa, avvo ! Si s-a mnunat batranii de raspuns - si
s-au folosit de ascultarea lui.
3) S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa pompa.
Batranul a iesit la dansa si i-a zis lui : avvo, zi-i fiului meu sa iasa, ca
sa-l vad ! Si intrand batranul i-a zis lui : iesi ca sa te vada mama ta ! Si
era imbracat cu chentonarion ( + ) si murdar de la bucatarie. Iesind de
ascultare i-a inchis ochii si le-a zis : mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va
! El insa nu i-a vazut pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis
femeia la batran, zicandu-i : avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad ! Si a
zis lui Marcu : nu ti-am zis, iesi sa te vada mama ta ! Marcu a zis catre
dansul : am iesit dupa cuvantul tau, avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data
sa ies, ca sa nu ma fac neascutator. Si iesind batranul i-a zis femeii : acesta
este care v-a intampanat si v-a zis mantuiti-va. Si mangaind-o pe dansa, a
slobozit-o.
( + ) Un fel de haina.
4) Altadata s-a intamplat sa iasa el din Schit si sa mearga
la Muntele Sinai ca sa ramana acolo. Si a trimis mama lui Marcu cu lacrimi
jurandu-l, sa iasa fiul ei sa-l vada. Iar batranul l-a slobozit pe el. Cand isi
gatea cojocul sa iasa si venea sa-si ia blagoslovenie de la batran, indata s-a
pornit a plange si n-a iesit.
5) Spuneau unii despre avva Siluan cun ca atunci cand voia sa iasa in Siria i-a
zis lui ucenicul sau Marcu : Parinte, nu voi sa ies de aici, dar nici pe tine
nu te voi lasa sa iesi, ci ramai aici trei zile ! Si a treia zi a adormit cu
pace.
PENTRU AVVA MILISIE
1 ) Trecand avva Milisie printr-un loc, a vazut pe un calugar tinandu-se de
catre oarecine, ca si cum ar fi facut ucidere. Si apropiindu-se batranul, a
intrebat pe fratele. Si afland ca se napastuieste, a zis catre cei ce il tineau
pe dansul : unde este cel ce s-a ucis ? Si i-a aratat lui si apropiindu-se de
cel ucis, a zis tuturor sa se roage. Iar el intinzandu-si mainile catre
Dumnezeu, a inviat mortul. Si i-a zis lui inaintea tuturor : spune noua, cine
este cel ce te-a omorat ? Iar el a zis : intrand in biserica, am dat bani
preotului si el sculandu-se, m-a junghiat si luandu-ma, m-a aruncat in
manastirea avvei. Eu va rog pe voi, sa se la banii si sa se dea copiiior mei.
Atunci a zis catre dansul batranul : du-te si dormi pana ce va veni Domnul si
te va ridica !
2) Altadata, locuind el cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai
imparatului, frati trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa
departare de loc ca la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrui mrejilor,
sa vaneze si sa ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai
sai si vazandu-l si paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui :
om esti, sau duh ? Spune-ne noua ! Si le-a zis lor : om sunt pacatos si am
iesit sa-mi plang pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu Celui viu. Iar ei i-au zis : nu este alt Dumnezeu afara de soare, de
foc si de apa - carora se inchinau ei; ci apropie-te si jertfeste lor ! Iar el
le-a zis : acestea sunt zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va
intoarceti si sa cunoasteti pe adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate.
Iar ei au zis : de Cel osandit si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ?
Si a zis batranul : de Cel ce a rastignit pacatul si a omorat moartea, pe
Acesta il cred Dumnezeu adevarat. Iar ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il
silea sa jertfeasca. Si mult muncindu-i au taiat capetele celor doi frati, iar
pe batranul multe zile caznindu-l, pe urma dupa mestesugul lor l-au pus in
mijloc si au aruncat sageti unul dinainte si altul dinapoia lui. Insa el le-a
zis : fiindca v-ati unit si ati varsat sange nevinovat, intr-o clipa maine in
ceasul acesta va ramane mama voastra fara de voi, fiii sai, si se va lipsi de
dragostea voastra si cu sagetile voastre unul altuia sangele veti varsa. Iar ei
nebagand de seama cuvantul lui, au venit a doua zi sa vaneze si a sarit dintre
dansii o cerboaica. Si sezand ei pe caii lor, alergand sa o prinda aruncand
sageti asupra ei, au strapuns unui altuia inimile lor, dupa cuvantul batranului
ce le zisese cand ii blestemase. Si asa au murit.
PENTRU AVVA MOTIE
1 ) Un frate l-a intrebat pe avva Motie, zicand : de ma voi duce sa raman in
vreun loc, cum voiesti sa petrec acolo ? Si i-a zis batranul : de vei locui in
vreun loc, sa nu voiesti sa-ti scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la
pravila, sau la pomana nu mananc . Caci acestea fac nume desert si pe urma
gasesti suparare, fiiiidca oamenii unde gasesc acestea, acolo alearga. Zis-a
lui fratele : dar ce voi face ? I-a raspuns batranul : oriunde vei locui,
urmeaza intocmai cu totii. Si orice vezi ca fac cei cucernici, catre care ai
vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este smerenia, sa fii intocmai cu
dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din randuiala, te vor avea intocmai cu
totii si nimeni nu te va supara.
2) Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care impreuna s-au
facut episcopi. Intai a zidit manastire batranul la Iracla si dupa ce s-a
departat de acolo, s-a dus la alt loc si a zidit acolo iarasi. Din lucrarea
diavolului, s-a aflat un frate care il vrajmasea si il necajea pe dansul. Si
sculandu-se batranul s-a dus in satul sau unde si-a facut o manastire si s-a
incuiat intr-insa. Dupa catava vreme, au venit batranii locului de unde iesise
si luand si pe fratele asupra caruia avea mahniciune, s-au dus sa-l roage sa-l
aduca la manastirea lui. Iar cand s-au apropiat unde era avva Sori, si-au lasat
cojoacele aproape de el si pe fratele pe care avea mahniciune. Cand au batut in
usa, batranul a pus scarisoara si ivindu-se i-a cunoscut si le-a zis : unde
sunt cojoacele voastre ? Iar ei i-au raspuns : iata aici sunt, cu acest frate.
Si daca a auzit batranul numele fratelui ce l-a mahnit pe dansul, de bucurie a
luat toporul, a spart usa si a iesit alergand unde era fratele. Si facandu-i
metanie intai si sarutandu-l l-a bagat in chilia lui si trei zile s-a veselit
impruna cu dansii, lucru care nu avea obicei sa-l faca. Si sculandu-se, s-a dus
cu dansii. Dupa acestea s-a facut episcop, caci era facator de minuni.
Pe ucenicul lui, adica pe avva Isac, l-a facut episcop fericitul Chiril.
PENTRU AVVA MEGHETIE
1) Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie si daca ii venea gand sa
se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia lui, caci nu avea ceva din
lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care despica smicelele de finic,
caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru hrana lui.
2) Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit foarte, ca fusesc
ucenic la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani, cu avva Sisoe, cu
avva Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a intamplat ca unul din
sfinti a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis lui : cum petreci,
frate, in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile si o paine mananc.
Si mi-a zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi cate o jumatate
de paine. Si facand asa a aflat odihna.
3) Au intrebat unii din parinti pe avva Meghetie, zicand : de va prisosi
fiertura pe a doua zi, voiesti sa o manance fratii ? Zis-a lor batranul : de
s-a stricat, nu e bine sa fie siliti fratii sa o manance si sa se
imbolnaveasca, ci sa se lepede. Iar de este buna si pentru desfranare se va
lepada si alta se va fierbe, aceasta e rau.
4) A zis iarasi : la inceput cand ne adunam unii cu altii si vorbeam pentru
folos, intarindu-ne unii pe altii, ne faceam cete-cete si ne suiam la ceruri.
Iar acum ne adunam si unul cu altul ajungind la clevetire, ne pogoram in jos.
PENTRU AVVA MIOS
1) Zis-a avva Mios, cel al lui Veleu : ascultarea este in loc de ascultare si
oricine asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe dansul.
2) Zis-a iarasi despre un oarecare batran ca era in Schit, dar era din robi si
dobandise foarte mare dreapta socoteala, care venea in tot anul la Alexandria,
aducand plata birului stapanilor lui. Iar batranul a pus apa in lighean si l-a
adus ca sa spele picioarele stapanilor. Iar el zicea catre dansul : nu,
parinte, nu ne ingreuia pe noi. El le-a raspuns : marturisesc ca robul vostru
sunt si multumesc ca m-ati lasat slobod, ca sa slujesc lui Dumnezeu. Dar eu va
spal pe voi si primiti aceasta plata a birului meu. Iar ei se impotriveau,
neprimind. Deci le-a zis lor : daca nu voiti sa primiti, sed aici, robindu-va
voua. Si ei temandu-se de aceasta il lasa sa faca ce voia si il petreceau pe el
cu multe din cele de trebuinta si cu multa cinste, ca sa faca pentru dansii
milostenie. Pentru aceasta s-a facut vestit si iubit in Schit.
3) A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu pocainta. Iar
el, dupa ce l-a sfatuit cu ,ulte cuvante, a zis catre dansul : spune-mi,
iubite, de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos si o
port. Zis-a catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina, lui
Dumnezeu nu-i va fi mila de zidirea Sa ?
PENTRU AVVA MARCU EGIPTEANUL
Se zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut treizeci de ani, neiesind
din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si facea Sfanta Liturghie. Iar
diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata a mesteugit sa-l
ispiteasca cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era indracit sa mearga la
batranul pentru blagoslovenie iar cel indracit mai inamte de tot cuvantul
striga catre batran : preotul tau are miros de pacat, nu-l mai lasa sa intre la
tine. Iar insuflatul de Dumnezeu batran, a zis catre ei : fiule, toti leapada
necuratenia afara, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este : nu judecati, ca
sa nu fiti judecati ( +1 ) Insa, desi este pacatos, Domnul il va mantui pe el,
caci scris este : si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati ( +2 ). Si
dupa cuvantul acesta, facand rugaciune, a gonit dracul din om si l-a slobozit
sanatos. Iar dupa ce a venit preotul dupa obicei, l-a primit batranul cu
bucurie. Bunul Dumnezeu vazand nerautatea batranului, i-a aratat lui semn, caci
atunci cand vrea preotul sa stea inaintea Sfintei Mese, precum batranul ne-a
povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se din cer si punand mana lui
pe capul preotului si preotul s-a facut ca un stalp de foc. Iar el, mirandu-se
pentru vedere, a auzit glas zicand catre el : omule, ce te-ai mirat pentru
lucrul acesta ? Caci daca imparatul cel pamantesc nu va lasa pe slujbasii sai
sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava multa, cu cat mai mult
puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor Taine, cand stau
inaintea slavei celei ceresti ? Iar viteazul si nevoitorul lui Hristos, Marcu
egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia, pentru ca n-a
osandit pe cleric.
( +1 ) Mat. VII, 1. 2
( +2 ) Iacob. V. 16.
PENTRU AVVA MACARIE CETATEANUL
1) S-a dus odata avva Macarie cetateanul sa tale smicele de finic si fratii
impreuna cu dansul. Si i-au zis lui in ziua dintai : vino, mananca cu noi,
parinte ! Iar el s-a dus si a mancat. Si iarasi in cealalta zi i-au zis sa
manance dar el nu voia, ci le-a zis : voi aveti trebuinta sa mancati, fiilor,
ca inca sunteti trup, dar eu acum nu mai vreau sa mananc.
2) S-a dus avva Macarie la avva Pahomie ai tavensiotilor, iar Pahomie l-a
intrebat pe el, zicand : cand sunt fratii fara randuiala, bine este sa-i
pedepsesc pe ei ? I-a zis avva Macarie : pedepsete si judeca drept pe cei de
sub tine, iar afara nu judeca pe nimeni caci scris este : au nu pe cei
dinauntru voi ii judecati ? Iar pe cei dinafara Dumnezeu ii judeca ( + ).
( + ) I Cor. 1, 12 - 13.
3) A facut odata avva Macarie patru luni, mergand la un frate in toate
zilele si nu l-a gasit lenevindu-se la rugaciune niciodata macar, si
minunandu-se zicea : iata inger pamantesc !
PENTRU AVVA MARCEL
1) Povestit-a noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era
in partile Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare,
intr-o pestera oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si
cucernic, cinstit si intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si
dragoste catre dansul si ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait
in acea pestera saizeci de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la
draci, precum singur i-a spus lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri
groaznice navalind asupra sa. vrand sa-l goneasca din acel loc, din acea
pestera si sa-l sminteasca de la tacerea si randuiala lui cea cu buna liniste.
Insa el acele suparari si scarbe toate prea lesne le suferea si le rabda. Iar
mai pe urma vazand vrajmasul diavol ca nu mai are ce sa-i mai faca, sa-l
goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai putea suferi ), a facut aceasta : s-a
inchipuit in chipul staretului si a inceput a intampana femeile si fetele
acelor oameni seara si dimineata si le vorbea lor cuvante necuvioase si le
indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le lor ca nu este nici un pacat
acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea diavolul nu o data sau de
doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura indata se inchipuia in
chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte necuvioase, iar femeile
spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si s-a vestit tuturor
oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat pe toate femeile
carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat pe ele ca sa spuna
drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc pe el. Iar ele,
fiind mai multe de douazeci : toate marturiseau zicand : nu numai o data, ci de
mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste pe noi spre pacat cu
dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat curvia in taina.
Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este mesteugul
diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi,
poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l
goneasca de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand
fara de veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de
pletele capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos
afara din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara
milostivire, pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului,
ca pe un mort i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in
mijlocul drumului, ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu.
Si stand ei si minunandu-se, au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a
intamplat. Iar el, numai de abia putand vorbi, i-a rugat sa-l ridice si sa-l
duca in pestera lui; si ridicandu-l l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l,
s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii din cetate intelegand ca iar s-a intors in
pestera, multi dintr-insii au mers la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el,
rabdandu-le lor toate, multumea lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea
pestera optsprezece luni de toti fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El
cu bucurie toate le rabda si se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se
ierte pacatul acesta, caci ei nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor.
Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si
ocara asupra pacatului sau, ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti
aceasta, cum ca a fost mestesugul si nalucirea diavoleasca asupra staretului si
cum ca insusi diavolul s-a inchipuit in chipul staretului si se arata si vorbea
cu femeile vorbele sale. Iar staretul nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in
pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa obiceiul sau, pentru aceasta cetate si
pentru toata lumea. Si au inceput si acei tineri care il muncisera pe staret, a
se indraci groaznic, facand spume la gura si tipand spuneau nevinovatia
staretului. Asemenea si femeile acelea cu care vorbise diavolul in chipul
staretului, toate s-au indracit. Si s-au spaimantat foarte toti oamenii si au
cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul, ci insusi diavolui a lucrat acel
rau asupra staretului. Si s-au cait toti foarte, pentru ca au crezut
nalucirilor diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul, au gresit lui
Dumnezeu. Si asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii lor, au iesit
din cetate si au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti iertaciune de
greseala cu care au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i de departe,
oaste mare venind, a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci stia ca s-au
instiintat de nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii la dansul. Si
iesind din pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele Nitriei si
gasind acolo o pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa. Si imi zicea
mie, spune avva Teona : cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu viata de
galcevile lumii, sa mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava si cu
tacere. Unul ca acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri ca acesta
asupra mea, se cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau de sate, ci
sa fie departe de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit.